• viziunea fatalista asupra accidentelor • reprezentari si perceptii scazute ale riscurilor la romani • o analiza din perspectiva traficului a comportamentelor sociale neadecvate Cu aproape 3.000 de morti pe sosele intr-un an, Romania isi face intrarea in familia europeana pe postura de restanta (si) la capitolul securitatii rutiere. Infrastructura insuficienta si neadaptata, corelata cu explozia parcului de automobile si accesul rapid al populatiei la consum este specifica tarilor in crestere economica, in tranzitie si reprezinta in majoritatea cazurilor o explicatie la problemele mari de insecuritate si devianta rutiera. In acest context, lipsa mijloacelor de comunicare sociala si atitudinea neconstructiva, chiar negativa a factorilor media impiedica elaborarea unor solutii preventive adecvate, adaptate la specificitatea teritoriului si a infrastructurii, dar si la trasaturile psiho-sociologice ale romanilor. In primul rand, mortalitatea pe sosele si accidentele nu mai trebuie privite ca o fatalitate. Conform teoriilor sociologice, modernitatea este definita ca ruperea de traditii si incadrarea actiunilor indivizilor in sfera rationalului. Sociologul roman Dimitrie Gusti afirma intr-un discurs din 1936 ca intelegerea si explicarea problemelor sociale ale natiunii romane constituie "un fundament solid pentru organizarea rationala a destinului ei" (discursul pronuntat la inaugurarea Muzeului Satului din Bucuresti). In urma acestor consideratii, putem afirma ca orice accident de circulatie are o cauza reala, concreta (deci poate sau ar fi putut fi evitat) si nu trebuie privit ca o lovitura a destinului. Romania are in prezent nevoie de un program important si de durata de lupta impotriva violentei rutiere. Asa cum se intampla in multe dintre statele dezvoltate, acolo unde infrastructura adaptata aproape perfect detine o parte infima in explicarea cauzelor accidentelor