Daniel Sandru In pofida incercarilor presei de a mai extrage ceva din seva politica a anului ce sta sa se incheie ori din aceea, promisa, a anului ce va sa vie, zilele acestea Romania a intrat intr-o totala stare apolitica. Reluarile dezbaterilor televizate ori chiar cele realizate "live" au palit in fata gustului de tulburel aflat intr-un tango sarmant cu aburii sarmalutelor. "Sintezele" de prin gazete privesc dintr-un unghi mort cititorii pierduti printre sunca si carnati. Labartata uman prin colturi de masa, Romania isi petrece sarbatorile asa cum o face in fiecare an, de parca ar fi ultimele, de parca dincolo de ele nu ar mai exista nimic. Cu atat mai putin poate conta, intr-o asemenea stare de prostratie, politica. Adica politicele meciuri dintre Palate. Rezultatele politice ale referendumurilor de peste an. Sau ale alegerilor europarlamentare. Grandomania bocilor, pesedeilor si fenechiilor, scalambaielile politice ale vadimilor si becalilor, icnetele politice ale gusilor si pavelestilor.
Seriozitatea politica a celor care cer seriozitate. Nimic din toate acestea nu clinteste-un fir de interes mioriticilor, dedati acum delectarii exceselor culinare, intru preacinstitul chin al stomacului. Cumva, e poate firesc ca, vreme de o saptamana inainte de incheierea anului si inca una din cel nou, Romania sa fie preocupata de chestiuni total diferite de cele care, in mod obisnuit, ni se prezinta ori ni se anunta ca fiind de maxima importanta pentru agenda fiecaruia si, bineinteles, a tuturor. Aceasta ciclica intoarcere a spatelui catre politica poate juca un rol de compensare sociala, ca un soi de raspuns la modul in care cei care fac politica in Romania inteleg sa se raporteze la realitate in timpul anului. Dupa care, desigur, se reintra in jocul de fiecare zi, in care prim-planul este preluat de excesele politicienilor. Poate tocmai de aceea ramanem
