Asemenea sobolanilor care parasesc in masa corabia care se scufunda, mai toti peremistii fortosi de ieri fug care incotro. E semnul cel mai clar ca PRM este pe moarte. Altadata jucator suficient de important pe scena politica, PRM isi traieste astazi ultimele luni de cariera parlamentara. Alegerile pentru Parlamentul European au aratat de cit sprijin se mai bucura acest partid in rindul electoratului: vreo 4%. Evident, peremistii si-au explicat esecul din noiembrie printr-un grandios complot instrumentat impotriva lor de unguri, evrei, tigani si serviciile secrete; dar adevarul este ca PRM mai are sanse minime de supravietuire din cauze obiective. Daca nici la alegerile locale din aceasta vara PRM nu va reusi sa-si revina, este clar ca, dupa doua infringeri consecutive, nimeni si nimic nu-i mai poate salva pe peremisti. S-ar putea spune ca un scor bun la alegerile generale le-ar mai putea da totusi o sansa. Greu de crezut: atita vreme cit generalele nu mai coincid cu prezidentialele, alegatorii nu vor mai fi deloc atenti la discursul "Tribunului". Poate tocmai de aceea, din ce in ce mai disperati, peremistii spera acum (si cu complicitatea liberalilor) intr-o aminare a alegerilor legislative pina prin 2009. Altadata, cereau alegeri anticipate in fiecare luna.

Explicatia decaderii PRM este simpla: C.V. Tudor si-a consumat toate rezervele de politician. Retorica sa gaunoasa nu mai impresioneaza pe nimeni. Nici macar pe propriii membri de partid. De altfel, tocmai calitatea sub orice critica a multora dintre politicienii pe care i-a promovat in Parlament, in ultimii 16 ani, a facut din PRM un partid al caricaturilor. Iar cind insisi peremistii ajung sa se faca unii pe altii alcoolici, securisti, mafioti sau bolnavi psihic, intelegi cit de departe s-a aflat acest partid de canoanele unei vieti politice normale. Exista si teoria potrivit careia PRM a avut rolul sau b