Ucraineanca Iryna Katsel crede în succesul ei. A îmbrăcat-o pe Loredana şi a creat pentru „O zi din viaţa lui N. Ceauşescu“.
„Nu ţin minte să mă fi gânditvreodată că din cauza problemeimele locomotorii nuvoi putea avea o carieră desucces“, spune apăsat Iryna Katsel, untânăr designer din noul val. Merge încârje de mulţi ani (suferă de o atrofierea sistemului muscular nervos şi osos) şiare două mari pasiuni: să facă haine şisă vorbească cu oamenii. A venit dinUcraina în România în urmă cu şapteani, chiar dacă părinţii s-au opus, acreat haine pentru „O zi din viaţa lui N.Ceauşescu“, piesa regizată de AlexandruTocilescu la Teatrul Mic, i-a vândutLoredanei Groza rochii croite de ea,iar acum lucrează la „haina luminii“unisex. Şi-a dorit să fie medic, dar nuavea cum, aşa că a ales moda: „Cuajutorul lui Dumnezeu sunt primită deoameni aşa cum sunt“.
Se simte şi româncă, şi ucraineancă -pentru că are sânge de la ambeleneamuri -, e plină de viaţă şi e hotărâtăsă reuşească. „Tata spune mereu: «Duope Iryna la Polul Nord şi tot sedescurc㻓, zâmbeşte tânăra blondă cuochi căprui, a treia fiică dintr-o familiecu 13 copii.
Despre Bucureşti, oraşul care aşocat-o în urmă cu şapte ani, spune căa început să-l accepte. „E gri, dar areunele locuri frumoase, care, în cazulmeu, sunt legate în special de locurileîn care am stat aici: Dacia, Kiseleff,Regie, Tei“, spune creatoarea. Nu-iplace însă că oamenii din Capitală nuinvestesc timp în educarea copiilorţigani. „Când vezi un copil ţigan căaruncă o hârtie pe jos, să-i zici «Nu ebine». E un efort, înseamnă timp, darpoate avea un efect pozitiv. Aici, dincontră, unii oameni, foarte mulţi,preiau ei lucrurile negative“, spuneIryna.
„Am plecatşi nu m-am mai întors“
Până pe la 15-16 ani, a fostcroitoreasă de păpuşi: „Făceam un cercdin material, făceam o gaură cam pe lamijloc şi două găuri
