Marzi Taheri lucrează de şase ani în Spitalul Cantacuzino fără să fie angajată pe un post şi nu se dă în lături să ajute gravidele de etnie romă. Sursa: Foto: Cosmin Marinescu
Pe Marzi Taheri, o tânără doctoriţă iraniancă de la Spitalul Cantacuzino din Bucureşti, n-o sperie femeile voluminoase, cu fuste înflorate. Deşi majoritatea doctorilor îi evită pe romi fiindcă sunt gălăgioşi şi vin la spital cu tot „clanul“, Marzi nu se dă în lături să-i ajute.
„Am multe paciente rome pe care le supraveghez la naştere. Pentru mine, ei nu sunt o categorie dificilă. Nu am făcut medicina ca să aleg între pacienţi, aşa că nu mă interesează dacă cineva e bogat ori sărac, român sau ţigan, educat sau needucat“, spune tânărul doctor ginecolog, în timp ce te priveşte în ochi.
Deşi este medic specialist de aproape şapte ani, Marzi nu este angajată în spital cu normă întreagă. Face 4-5 gărzi pe lună şi, în rest, voluntariat. Un post în spital va prinde doar dacă un alt doctor va renunţa la scaun.
„Dacă nu ajut oamenii până la capăt, nu am sufletul liniştit“
Aşa cum tinerii doctori români muncesc din greu în spitalele din străină tate ca să se afirme, tot aşa face şi Marzi, care acum, la 38 de ani, s-a înscris la doctorat. „Anii de facultate au fost frumoşi. Am învăţat, iar profesorii erau mulţumiţi de mine, chiar dacă nu vorbeam perfect română“, povesteşte Marzi. Nici acum, după cei 18 ani petrecuţi în România, femeia nu şi-a pierdut accentul persan, dar asta o face mai simpatică în faţa pacienţilor, cu care îi place să stea de vorbă şi să le explice „tot ce vor să ştie“.
Medicul spune că nu vine la spital pentru bani, ci din pasiune pentru medicină. Se cunoaşte cu pacientele din mai multe saloane şi pentru fiecare dintre ele are o vorbă bună. „Câte kilograme a făcut ăla micu’?! Cum îţi mai merge?“, o întreabă
