In anii 1950, familia McBurney nu avea televizor, ci doar un radio care era coborat din pod o data pe an, de Craciun. In schimb, tatal, profesor de arheologie la Universitatea Cambridge, isi lua copiii in expeditii indraznete (in Islanda, de pilda, cu cortul), iar mama, pasionata de scena, adapta si regiza bucati de teatru pentru cei mici: doi baieti si o fata. Astazi, Gerard este compozitor si muzicolog, iar Simon - actor si regizor.
Se vede de la o posta ca fratii McBurney si-au petrecut copilaria intr-un mediu care le-a stimulat creativitatea. De pilda, Simon, directorul artistic al companiei Complicite, zice ca nu-si aminteste o zi in care sa nu fi facut teatru. Astazi, productiile lui frapeaza printr-o curiozitate artistica iesita din comun. Cele recente, in special, sunt eseuri care incep de la interesul regizorului pentru vreun subiect pe care-l ridica intodeauna la nivel... metafizic: Mnemonic (2001) are la baza o descoperire arheologica, dar se ocupa de fapt de memorie/rememorare; The Noise of Time (Zgomotul timpului - 2002) se intoarce la muzica si prezenta in epoca a lui Sostakovici, dar se concentreaza asupra notiunii de compromis; A Disappearing Number (Un numar care dispare - 2007), rasplatita de Evening Standard cu premiul pentru cea mai buna piesa, porneste de la matematica si ajunge la moarte versus permanenta. Pretextul si subtextul, in aceste montari, sunt exprimate in mod neasteptat: o combinatie de stiluri, in care modernismul complex al proiectiilor multimedia se impleteste cu procedee de o simplitate izbitoare, nascute de imaginatia debordanta a regizorului (in Mnemonic, un scaun "devine" fiinta umana doar prin miscarea balamalelor). Nu numai atat: bogatia de idei si felul surprinzator in care ele sunt transformate in limbaj scenic il lasa pe spectator cu certitudinea ca are in fata opera unui artist de calibru. A unui artist c
