În lume sunt organizate mii de asemenea întreceri pentru femei, dar cele pentru bărbaţi pot fi numărate pe degete.

Cine îşi atinge scopul?

Discriminare“ înseamnă să consideri o categorie ca fiind inferioară celei din care faci parte. Ce bărbat se uită însă la un concurs de frumuseţe ca să umilească femeia? De altfel, reprezentantele sexului slab mi se par mai interesate de aceste întreceri. Noi, bărbaţii, ne plictisim repede să urmărim câteva frumuseţi defilând la mii de kilometri distanţă.

Este ca şi cum un vânător ar sta cu glonţ pe ţeavă uitându-se pe „Animal Planet“ la un documentar despre căprioare. Dacă însă am fi în sală, nu ne-aţi dezlipi de pe scaune nici pentru finala CM de fotbal. Criteriile noastre sunt puţine, dar bune. De fapt, e unul singur, exprimat prin propoziţia „Maaamă, ce bine arată asta!“, urmată, eventual, de o alta cu verbul la condiţional-optativ. Cu toată lipsa de profunzime analitică a acestei judecăţi, ea măcar conduce la o ierarhie justă. În schimb, o femeie analizează altă femeie pe bucăţi, aşa cum vorbesc bărbaţii despre maşini.

„Mda, asta e drăguţă, dar are glezne groase“ sau „Franţuzoaica n-are pic de talie“, acestea fiind observaţii tipice făcute la adresa unor creaturi superbe. Dacă juriul unui concurs de Miss ar fi compus doar din femei, probabil că învingătoare ar fi cea mai ştearsă participantă. Dacă respectivele întreceri sunt o dovadă de discriminare, cum de există mereu o sumedenie de candidate? Nu ştiu bietele făpturi că sunt victime? De fapt, am senzaţia că, dintre cele două categorii, femeia-privită şi bărbatul- privitor, cea dintâi îşi atinge mai degrabă scopul. (Adrian Georgescu)

Semnul nesiguranţei

Pentru a avea şanse într-un concurs de frumuseţ e, o femeie trebuie să intre într-un tipar modelat după aşteptările masculine. Aşa cum soţia ideală din