50 de ani lucreaza ca o perie. Sterg. Ce faceati in 1958? Pe 6 februarie, la trei dupa masa. Raspunsurile se asaza in doua gorgane. Unul de cenusa. Acolo e tot ce au stiut si simtit, in acea zi, cei ce nu mai sunt printre noi. Celalalt e mai apropiat si total invizibil. Acolo e ce s-a strans de la cei ce au stiut, mai traiesc, dar au uitat. Tot acolo: nestiinta pura si nevinovata a celor ce s-au nascut dupa, spre seara, cand ziua de 6 februarie 1958 incepea sa intre si sa se piarda in istorie. Oameni in trenciuri, un bar de aeroport infasurat in fum de pipa si ecouri de Sinatra, o ceata vesela de atleti tineri si o doamna in negru, soptindu-le, vai lor!, cuvinte si numere fara inteles: BEA 609. O data, de doua ori, de trei ori. Apoi, o flacara mare. Confirmarea si rezervarea Nu e limpede de ce ar trebui sa tinem minte sau sa aflam ce s-a intamplat in dupa-amiaza lui 3 februarie 1958? Ba e clar. Pentru a intelege cursul istoriei. Numai atunci devine zgomotul faptelor o poveste cu inteles si numai asa se subtiaza teroarea (nu si suferinta) trecutului, ca suma de tragedii inexplicabile. E clar, dar nu e simplu. Intr-un fel curios si intelept, istoria nu se lasa inteleasa decat de cei ce incep prin a cerceta faptele, dar stiu, la urma, sa se lepede de fascinatia lor. Mai intai, deci, faptele. Iar faptele incep cu o zi mai devreme, pe 5 februarie 1958, cand Manchester United incheie, la Belgrad, un joc excelent cu Steaua Rosie, face 3-3 si se califica in semifinalele Cupei Campionilor Europeni. Mai departe, asteapta Inter Milan, dar tinta naturala e Real Madrid, fenomenala si intangibila Real Madrid, reglata de DiStefano la un nivel de joc pur si simplu suprauman. Insa alternativa incepuse sa germineze, de cativa ani, la Manchester. O echipa atipica de tineri atleti englezi iesea din norma locala si reusea o sinteza teribila: fizica grea a fotbalului britanic se revarsa i