Nicolae Manolescu:"Dispărut recent de pe scena vieţii, nu şi din istoria jocului pe 64 de pătrate (şi exact la 64 de ani, cât se poate de simbolic!), ce lasă în urmă Bobby Fischer?" Sursa: EVZ

Dispărut recent de pe scena vieţii, nu şi din istoria jocului pe 64 de pătrate (şi exact la 64 de ani, cât se poate de simbolic!), ce lasă în urmă Bobby Fischer?

În primul rând, o emulaţie niciodată cunoscută înainte: numărul de turnee şi de jucători de şah, ca şi cuantumul premiilor (două milioane de euro pentru învingătorul meciului din acest an pentru titlul mondial dintre Anand şi Kramnik) întrece cu mult tot ce se putea fie şi numai închipui în anii ’70, când Fischer obliga Federaţia Internaţională de Şah (FIDE) să-şi schimbe radical atitudinea. Deşi deloc neglijabil rolul lui Kasparov în deceniul următor, meritul pionieratului rămâne în posesia morală a lui Fischer. Reunificarea titlului mondial a încheiat de curând cea mai ciudată epocă din istoria şahului: pe cât de divizată şi de contradictorie sub raport instituţional, pe atât de viguroasă în materie de talente excepţionale răspândite pe toate continentele.

În al doilea rând, o coborâre vertiginoasă a vârstei la care şahiştii devin mari maeştri şi ating un ELO (coeficientul care fixează locul în clasament) de 2700 la bărbaţi, respectiv de 2600 la femei. Dacă privim lista participanţilor la turneele din 2007 de Mare Şlem, ca să recurg la un termen din tenis, numai cu greutate recunoaştem numele unor şahişti care contau acum un deceniu sau două. Excepţii: Korcinoi (excepţia excepţiilor, la 76 de ani), Beliavski, Kamski, Ivanciuc, Maia Ciburdanidze (la 46), Pia Cramling sau Judith Polgar. În rest, jucători în jur de 20 de ani (cu 5 jucători în TOP 100, din care unul avea titlul MMI la 13 ani şi 10 luni, şi cu o medie de vârstă de 22 de ani, China, aflată acum pe locul 5 în lume la bă