În 1971, ploieşteanul a fost primul care a militat pentru sindicate libere în România lui Ceauşescu. Sursa: Cosmin MarinescuSursa: Rompres
1 /.
E unul dintre disidenţii marcanţi din Europa de Est. Despre el au scris mari istorici occidentali. L-au numit, simplu, „erou“. Unul adevărat, în vremea când ţara era plină de „eroi ai muncii socialiste“. Biografia sa nu lipseşte din manualele de istorie apărute în ultimii ani. Vasile Paraschiv, omul care a militat pentru sindicate libere în România comunistă, sfidând regimul, mai are puţin şi împlineşte 80 de ani. Trăieşte modest, într-un apartament din Ploieşti, scriindu-şi memoriile. A lansat un volum la Polirom, acum doi ani. În curând va mai scoate unul la Curtea Veche. L-a intitulat „Aşa nu se mai poate, tovarăşe Nicolae Ceauşescu!“.
În ziua în care Securitatea a dat semne ferme că nu se predă, CNSAS fiind la un pas de desfiinţare, am hotărât să-l vizităm pe Vasile Paraschiv. Pe el „băieţii cu ochii albaştri“ nu l-au putut înfrânge. Niciodată.
Biografia unui om rar
Povestea lui începe într-o dimineaţă de aprilie 1928, într-o familie de ţărani săraci dintr-un sătuc pierdut pe şoseaua care leagă Bucureştii de Alexandria. La 12 ani, pe el şoseaua asta l-a dus în Capitală. Plecase să-şi câştige existenţa.
A muncit ca băiat de prăvălie, a fost exploatat. Aşa l-a prins comunismul. A cunoscut un sindicalist, activist al PCR, care i-a făcut dreptate într-o dispută cu patronii. Şi a început să creadă. În ’46 a intrat în partid. Din convingere.
În ’49, fiind în armată, a fost selectat şi trimis la Academia Militară din Bucureşti. A plecat cu o carte de-a lui Lucreţiu Pătrăşcanu în geamantan. O carte a unui proscris. A fost trimis înapoi la Şcoala de ofiţeri de transmisiuni. A absolvit şi a fost repartizat la Ploieşti. A vrut să se căsătorească. Dar
