Peste tot în lume, pe oricare continent sau meridian, acumulările istorice socio-culturale se reflectă în mod vizibil şi adeseori reprezentativ în forme arhitecturale. Tradiţia are un cuvânt greu de spus
Peste tot în lume, pe oricare continent sau meridian, acumulările istorice socio-culturale se reflectă în mod vizibil şi adeseori reprezentativ în forme arhitecturale. Obişnuim să numim acest fenomen cu un singur cuvânt: tradiţie. Forma şi volumele unei construcţii s-au conturat în timp, în funcţie de o serie de factori obiectivi, iar arhitectul proiectant este obligat să ţină seama de aceste acumulări calitative, nesocotirea lor având efecte estetice negative.
Relieful şi clima
Primii factori obiectivi deteminanţi pentru stilul arhitectural sunt forma de relief şi clima din arealul respectiv. Casele de câmpie nu arată la fel cu acelea construite la munte sau în zone deluroase. Un factor important sunt consistenţa şi structura solului, care determină felul şi dimensiunile fundaţiei, precum şi dezvoltarea proiectului pe verticală. Important este şi felul în care viitoarea construcţie se va încadra în peisajul general, deschiderea sau obturarea naturală a liniei orizontului.
Forma de relief detemină condiţia climacterică, iar arhitecţii şi constructorii sunt obligaţi să ţină seama de date precum felul şi cantitatea precipitaţiilor, temperaturile medii şi cele extreme, viteza şi direcţia vânturilor predominante. Evident, în anumite zone de pe pământ se iau în calcul şi factorii unor riscuri de calamitate naturală, cum ar fi cutremurele, activităţile vulcanilor activi, trecerea frecventă a taifunurilor.
Materii prime ieftine
Un alt indicator care determină în mod direct (şi… tradiţional) stilul zonal al construcţiilor este existenţa în zonă sau în imediata apropiere a unor materiale sau materii p
