FOTOGRAME FARA OBIECTIV Urasc telefoanele celulare. Nu pentru faptul ca pot fi goniometrate si astfel fericitii lor posesori sint localizati cu precizie, precum acel conducator cecen care a fost spulberat cu o racheta ce i-a intrat pe fereastra, fiind ghidata chiar de semnalul convorbirii pe care tocmai o avea. Nici pentru ca, datorita lor, ne pot fi mult mai usor interceptate dialogurile intime de catre agenti nu neaparat autorizati. Le urasc, deoarece, prin aceste jucarioare mobile, minciuna comunicarii se propaga exponential, o data cu lenea si comoditatea noastra. Aproape intotdeauna posesorii lor se simt mai importanti decit sint in realitate, vazindu-se cautati si opriti din drum pentru te miri ce mizilic de chestiune, iar oamenii de linga ei, foarte palpabili, devin brusc insignifianti atunci cind apare un vioi apel din eter sau o mortaciune de s.m.s. din alcool. Mincinosii aflati intr-o crisma sau amanta, ajutati de falsa ubicuitate a mobilelor, declara ca se afla acasa ori la serviciu, iar nesimtitele, vazind ca sint apelate de catre nedoriti momentan, lasa telefoanele sa tiriie permanent in gol. Aparatele fixe de odinioara nu afisau numarul celui care te cauta si nici nu-i memorau pe cei care au incercat sa iti vorbeasca si nu te-au gasit acasa. Erai nevoit sa raspunzi orisicui, asa cum cereau bunele maniere si trebuia sa te intilnesti mult mai des, fata catre fata, cu oamenii pe care ti-i doreai alaturi. In plus, o data ce stabileai telefonic o intilnire, nu te puteai razgindi nepoliticos in ultimul moment, lasind omul neinformat sa se girboveasca asteptind la o cotitura de strada ori viata. Ar trebui acum, dotati fiind cu celulare, sa auzim de si mai multe ori cuvintele rare dupa care tinjim, precum: "te iubesc!" sau "iarta-ma!". Se pare insa ca, la fel cum e-mail-urile incoerente ne-au aruncat in derizoriu gindurile din scrisorile de altadata, si mesajel