Peste 100 de angajaţi au demisionat de la RAFO Oneşti la sfârşitul anului trecut, acceptând oferta rafinăriilor din Kazahstan . După restructurările masive din 1999 care au dus municipiul Peste 100 de angajaţi au demisionat de la RAFO Oneşti la sfârşitul anului trecut, acceptând oferta rafinăriilor din Kazahstan .
După restructurările masive din 1999 care au dus municipiul Oneşti, din judeţul Bacău, aproape de o sărăcie lucie, în prezent, angajaţii pleacă de la RAFO de bunăvoie. Fie că au învăţat de la nevestele care au reuşit să întreţină o casă muncind în Italia, fie că au descoperit subit capitalismul, cert este că oneştenii nu mai stau la mila platformei industriale. Firmele de recrutare din Kazahstan au convins deja o parte din muncitori să accepte o slujbă departe de casă, dar pentru un salariu chiar şi de zece ori mai mare.
Orăşelul de pe râul Trotuş clocoteşte de câteva luni încoace. Nu pentru că rafinăria şi-a mai repus instalaţiile în funcţiune, oamenii având astfel de muncă, ci pentru că demisiile la RAFO au început să curgă. "Numai de la mine din departament, de la proiectare, au plecat cam jumătate. Păi dacă n-au mai mărit salariile de vreo cinci ani, cum să nu te duci chiar şi în Kazahstan, pentru 2.000 de dolari", explică un inginer de la rafinăria RAFO.
În staţia de autobuz de pe bulevardul Oituz, oamenii vorbesc
despre o adevărată strategie în familiile care toată viaţa au depins de locul de muncă pe platforma industrială de la Borzeşti, acolo unde, alături de CAROM şi Chimcomplex, îşi are sediul şi RAFO. "La mine în bloc s-au întors vreo patru femei din Italia, ca să le plece bărbaţii la rafinării prin Arabia Saudită sau Kazahstan. Cică umblă unii de pe la ei să ne ia la muncă", povestea Gicu, sudor de mai bine de 20 de ani la RAFO.
În ţară era bătaie de joc
Bernard Moise, în vârstă de
