Ei, bine, dragi elevi, ajunge cit am vorbit despre Holocaust.

Sa trecem la holograme.

Howard Gardner, Mintea disciplinata

Nu multe, ci mult, spunea Pliniu cel Tinar. L-ar putea cita si contemporanii nostri, cei care reformeaza de citiva ani invatamintul gimnazial si liceal, schimbind sau cosmetizind structura, planurile de invatamint, programele (curricula, cu un termen la moda si in ton cu titlul articolului de fata).

Se tot spune ca un invatamint modern deplaseaza accentul de la informativ la formativ, adica de la informatia enorma cantitativ la competente de genul: capacitate de intelegere, analiza, reflectie, rezolvare de probleme, creatie etc., ca acesta este un obiectiv central al reformei.

De azi pe miine, spre un ghiveci uitat in doi-trei ani

In principiu, nimeni nu este de alta parere, dar practica educativa ramine din diverse motive foarte departe de asa ceva. Sa incepi un articol despre scoala romaneasca, cea de toate zilele (si de unele parti ale noptii pentru acei elevi care vor sa-i respecte cerintele in litera lor, pentru ca de spirit e dificil sa vorbesti), cu o asemenea maxima s-ar putea sa fie ca nuca in perete, din cel putin doua cauze. intii de toate, pentru ca expresia poate suna specios (=amagitor, neologism cvasiabsent din uzul curent sau din cel cultural, prezent deseori la examene de admitere, in auxiliare care pregatesc elevii in vederea acestora sau in manuale care au, probabil, acelasi scop). Cine mai are timp de nuantele celor vechi, intr-un spatiu public al comunicarii rapide, superficiale, haotice? Mai face vreunul dintre elevi sau profesori diferenta dintre multe si mult? Sint multe materii si este mult de invatat, stie toata lumea. Acesta este contextul tipic de intrebuintare a termenilor, context care anuleaza inteleapta nuanta a dictonului latin. Apoi, cultura clasica este,