În prezent, cu puţin peste 1.000 de muncitori ţin în „viaţă“ unul dintre simbolurile metalurgiei româneşti de altădată.

ArcelorMittal, cum se numeştede câţiva ani Combinatulsiderurgic din Hunedoara, amai operat o reducere de personal,iar o alta este aşteptată pentruviitorul apropiat. Liderii sindicali suntrezervaţi, reprezentanţii administraţiei, optimişti, iar proaspeţii şomeri,resemnaţi.

În decembrie 2007, ArcelorMittalHunedoara a trecut în conservare douădintre laminoarele sale. În ianuarie,anul acesta, a operat o nouă reducere depersonal prin „plecări voluntare“. Ceicare au dorit să plece au beneficiat, înfuncţie de vechime, de 6, 9 sau 12salarii compensatorii, sumă la care s-auadăugat, tot în funcţie de anii lucraţi,14.000, 16.000 sau 18.000 de lei, baniplătiţi de companie. Din totalul de 400de oameni care au plecat, aproximativ100 îndeplinesc condiţii de pensionare,motiv pentru care aceştia nu au maiprimit decât salariile compensatorii.

Combinatul de la Hunedoara, celcare vreme de o jumătate de veac asusţinut întreaga economie a zonei, maiare acum doar 1.400 de salariaţi, de 14ori mai puţini decât în urmă cu 18 ani.

Încă 300 pe fărăş

În ultimele săptămâni, zvonurileunei noi plecări masive din combinat aufrământat din ce în ce mai mult urbea.„La ora actuală, nu se pune delocproblema unor noi reduceri de personal.Zvonul legat de încă 300 de oameni carear urma să plece nu are nicio bază reală“,dă garanţii Remus Păţan, directorulArcelorMittal Hunedoara.

Prim-vicepreşedintele sindicatuluiSiderurgistul, Dorin Redinciuc, adoptăo poziţie mai mult decât rezervată în cepriveşte viitorul numărului de angajaţide la combinatul hunedorean. „Tu, casindicalist, nu poţi să-l împiedici pepatron să închidă sau să deschidă ounitate sau un sector al unei unităţi.Poţi doar să pui presiune, să faci în aşafel î