La prima vedere, s-ar putea spune că "tema fixată" - limbajul dur în teatru (un limbaj dur, vulgar, violent) şi motivele şi consecinţele lui în dramaturgie - este depăşită într-o oarecare măsură. Cînd este vorba despre teatrul contemporan mondial, aceste trăsături se referă cu prioritate la "noul val" britanic de la mijlocul anilor â90 ai secolului trecut, promovat de autori ca Sarah Cane şi Mark Ravenhill, extins apoi şi în alte medii teatrale europene. Dar este o întrebare interesantă degajată din analiza acestui fenomen - dacă aceste tendinţe tematico-stilistice exprimă doar o modă teatrală şi în acest caz sînt supuse "îmbătrînirii" (aceasta fiind ipoteza de la începutul acestui text) sau, dimpotrivă, ele au adus o "calitate" nouă în teatrul modern şi, în special, în modul nostru de a înţelege lumea din care s-a născut acest teatru?
Răspunsul la această întrebare poate reieşi din analiza dramaturgiei Biljanei Srbljanovic, cel mai important şi cunoscut dramaturg sîrb contemporan, apreciere confirmată şi de decizia de a se acorda scriitoarei premiul european de prestigiu "Noua realitate teatrală". Autoarea poate fi considerată, cel puţin prin piesele de la începutul carierei sale, o continuatoare a respectivului curent în dramaturgie. Iată un exemplu: relaţia dintre două personaje, doi elevi de la o şcoală pentru copiii emigranţilor, undeva în Europa Occidentală: Micuţul (Mali) şi Diana, relaţie care reprezintă una dintre liniile narative ale dramei Supermarket. Cel mai evident nivel al "discursului brutalităţii", în relaţia lor, e în limbaj şi se reduce, desigur, la expresii vulgare. Cu toate că sînt prieteni nedespărţiţi, Mali şi Diana se gratulează des cu ofense şi vulgarităţi care, dacă am proceda la o interpretare sociologică, îi situează pe o treaptă socială destul de scăzută şi relevă un "gol spiritual" total, singurele lor referinţe vin din mass
