Câtă vreme UDMR nu dă semne că această opinie exprimă şi altceva decât o manevră electorală, a cere plecarea Uniunii de la guvernare ar fi o greşeală.

Liderul UDMR, Marko Bela, a convocat luni, 18 februarie 2008, o conferinţă de presă în care a expus poziţia Uniunii faţă de proclamarea independenţei Kosovo. Dintre toate formaţiunile politice din România, UDMR trebuie abordată cu maximă atenţie în chestiunea Kosovo. Orice reacţie pripită, dar mai ales care nu ţine cont de nuanţe şi de raportarea la context riscă să fie primejdioasă pentru interesul nostru naţional. Din cel puţin două motive:

1) UDMR reprezintă pe plan intern şi mai ales pe plan internaţional minoritatea maghiară, cea mai numeroasă şi, într-un fel, cea mai complicată dintre minorităţile din România. Înainte şi după proclamarea independenţei, presa mondială a lansat teza unui pericol reprezentat de precedentul Kosovo. În acest context atenţia presei s-a concentrat asupra statelor cu minorităţi puternice şi mai ales consecvente în obţinerea de drepturi. Indiscutabil şi pe fondul poziţiei noastre împotriva independenţei, am atras atenţia presei mondiale. Care presă nu putea decât să urmărească, în căutarea precedentului, poziţia UDMR, organizaţia care reprezintă interesele minorităţii maghiare.

2) UDMR face parte din coaliţia de guvernare. Guvernul s-a pronunţat ferm împotriva recunoaşterii Kosovo. Poziţia UDMR a devenit astfel importantă din perspectiva supravieţuirii la guvernare a coaliţiei PNL-UDMR. Privită în fugă, declaraţia lui Marko Bella pare extrem de alarmantă. Liderul UDMR a declarat că: "Părerea noastră e că România ar trebui să recunoască cât mai repede Kosovo ca stat european‘‘. Lesne de interpretat asta ca un gest politic major. Numai că această declaraţie a fost doar o părere. Şi, în plus, ea a fost argumentată prin unicitatea