Cu prilejul recentului Festival International de Teatru Interferente, actrita Magda Stief a primit titlul de Membru Onorific al Teatrului Maghiar din Cluj, unde a interpretat numeroase roluri pana in 1971, cand a emigrat in Germania impreuna cu sotul ei, regizorul Vlad Mugur. A revenit pe scenele din tara dupa 1990, cu rolurile Batrana din Scaunele de Ionescu (1998), Liubov Andreevna din Livada cu visini de Cehov (2000) sau Doamna Frola din Asa e daca vi se pare de Pirandello (2000). In festival, am revazut-o in Winnie din Ce zile frumoase de Beckett, de la Kleines Theater Kammerspiele Landshut Germania, regia Sven Gunert..
- Ce loc ocupa intre personajele dvs. Winnie din Ce zile frumoase?
- Cand am primit propunerea s-o joc pe Winnie si am citit piesa, am aruncat-o pe jos. Am spus: Eu nu fac asa ceva! Textul e foarte greu pentru ca se repeta aceleasi fraze si adoarme publicul. Trebuie mereu inventat ceva! Am vrut sa refuz rolul, dar Helmuth Sturmer mi-a spus: "Draga, daca nu joci acum rolul asta, cand il mai joci?". Parca as fi auzit vocea lui Vlad, m-am gandit inca o data si am acceptat.
Atunci a inceput munca normala pentru un actor: documentatia, am citit tot ce s-a scris despre Beckett, despre piesa. M-a ajutat foarte mult o intamplare din teatru, la Landshut. Intr-o dimineata, dupa repetitii, l-am intalnit pe fiul femeii de serviciu din teatru, un baiat de sapte ani. Copilul vazuse repetitia si l-am intrebat daca a inteles ceva. Da - mi-a spus. Sa nu dai niciodata inapoi. Replica asta m-a ajutat. Mi-a dat forta interioara care o reprezinta de fapt pe Winnie. Noi, actorii, avem imaginea noastra despre rol si e taina noastra ce gandim, ce vedem. Eu am filmul meu interior si cateodata am si un personaj-model. Acum, acesta e un actor rus pe care l-am vazut intr-un film, iar imaginea lui m-a ajutat sa nu fiu in fiecare rol aceeasi. Sa nu
