Nascut in 1980 la Timisoara, absolvent de jurnalism, Tudor Cretu a lucrat cinci ani ca moderator si realizator de emisiuni la TVR Timisoara. A debutat in revista Orizont in iulie 2000, iar in volum cu Dantelariile Adelei, Editura Mirton, in 2001. Patru ani mai tarziu, un nou volum de versuri, Obiectele oranj, i-a aparut la Editura Vinea. Recent, Cartea Romaneasca i-a publicat primul roman, Omul negru.
- Ce te-a determinat sa te incerci ca romancier?
- E un fel de determinare launtrica, fara o cauza concreta. Pur si simplu, la un moment dat, vine impulsul, simti nevoia, simti ca erupe ceva. Randul se lungeste de la sine, textul devine altceva, e ispita organica a povestii. A fost ceva lipsit de calcul strategic. Am ramas cu un anumit sentiment, in care cred foarte tare, al unei gratuitati salvatoare, pozitive a literaturii, ceea ce nu inseamna ca nu am, ca orice scriitor, o acuta nostalgie a comunicarii cu publicul si o dorinta feroce de a fi citit.
- Scrii ca sa rezisti vremii?
- Scrii ca sa rezisti ca om. Scrii pentru ca, pana la urma, unul dintre cele mai faimoase citate din Cioran e acesta: scrisul are valoare in masura in care amana o prabusire. Asta fundamenteaza si asta te face sa rezisti vremii, daca rezisti; nu ambitia de a-ti face un nume.
- In ce ritm scrii? Cand scrii? Cum scrii?
- De pe la inceputul lui 2007, cand am inceput sa lucrez la al doilea roman, am scris pana la a avea sentimentul ca fur sufletul realitatii, am ajuns pana la un fel de biografism esoteric, pana la a avea senzatia ca o zi nu este recuperata, ca mediocritatea din tot ceea ce inseamna rutina cotidiana nu este rascumparata si reinvestita decat dupa ce o scrii. A fost o experienta absolut uluitoare, fondatoare, pentru ca imi urmaream firul propriei vieti scriind, biografiindu-ma, grafiindu-ma: faceam un fel de fisa a zilei - cu liniut
