La târgurile primăverii la Bucureşti, legenda simbolului pentru luna martie cunoaşte variante diferite, în funcţie de vârsta meşterului creator. Sursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin Prisecaru
1 /.
La oraşe e o sminteală mare a rostului ce-l are mărţişorul, că-l facem din aur ori din tinichea galbenă, când el ar trebui să fie numai alb din argint, şi mai ales că-i dăm formă de inimă, de carte, de floare, de porc sau de alt animal, când el trebuie să fie numai rotund cum e soarele.“ Peste studiul despre mărţişor făcut de George Coşbuc au trecut două secole. Iar „sminteala de la oraşe“ i-a prins şi pe ţăranii creatori ai simbolului tradiţional cu două fire de mătase împletite: unul alb şi unul roşu.
„Vestitorul primăverii“, pe care ar trebui să-l purtăm în piept de mâine, vă aşteaptă, cu poveşti şi legende, în palmele bătătorite ale meşterilor populari, dar şi între degetele micuţe şi gingaşe ale copiilor de la grădiniţă. Cei dintâi vorbesc despre mărţişorul dăruit bărbaţilor, în Bucovina, şi agăţat în zarzărul înflorit, după zilele Dochiei. Generaţia 2000 reinventează poveştile lui Mărţişor cu naivitatea cu care cred în Făt-Frumos şi vând simbolurile la mica înţelegere.
Personajele din Parcul Bazilescu - piticii, şi cele de la Muzeul Ţăranului - meşterii populari, respectă aceeaşi tradiţie într-un scenariu legat cu aţă albroş ie.
ISTORIE RECENTĂ
Acum un milion de ani, de la un băiat pentru o fată
Printre strigătele cântate cu „mărţişoare de vânzare!“, micuţii de la grădiniţa „Bambi“ mai pictează un mărţişor, mai caută un client, mai vorbesc cu cineva, mai scapă câte un detaliu important din istoria „vestitorului primăverii“. S-au adunat, ieri, de la grupa mică până la grupa pregătitoare, cu mărţişoare făcute de ei, în Parcul Bazilescu din Bucureştii Noi.
Ileana, cu fesuleţul
