Clasa politică şi-a semnat decretul de graţiere prin uninominal. După infernale chinuri ale facerii, votul uninominal a fost adoptat. Cu bunele şi relele lui. După 18 ani de liste electorale Clasa politică şi-a semnat decretul de graţiere prin uninominal.
După infernale chinuri ale facerii, votul uninominal a fost adoptat. Cu bunele şi relele lui. După 18 ani de liste electorale şi după ce s-a tot ales dintre cele mai mici rele, avem mult râvnitul vot uninominal. Dar ce se schimbă în politica românească? Românii, câţi or mai fi interesaţi de vot, se vor duce să-şi aleagă parlamentarul lor.
Adică acea persoană care va reprezenta zeci de mii de cetăţeni şi care se va prezenta în campanie cu nume, prenume şi adresa vilei sau apartamenului menţionate pe buletin. Practic, nu există nicio garanţie că respectivul candidat chiar va urmări şi va respecta interesele circumscripţiei sale, dar oricum sunt şanse mari să o facă.
Cum nicio faptă bună nu trece nepedepsită, există şi un dezavantaj. Campanie electorală nu vor mai face cinci sau şase partide, ci sute, chiar mii de oameni. Celor peste 400 de parlamentari li se vor adăuga o mână de rapsozi "talentaţi" care plâng în faţa lui Dumnezeu despre cât de supăraţi sunt şi poate ceva fotbalişti din Liga I. Şi să vezi atunci bucurie, veselie şi cântece! Aici intervine poate cea mai importantă consecinţă a uninominalului: profesionalizarea politicii. Mulţi vor fi chemaţi, puţini vor fi aleşi.
Însă mai important decât alegerea uninominală a deputaţilor şi senatorilor este votul acordat preşedintelui de consiliu judeţean. Liderii puternici din judeţe nu vor mai avea motive să se ducă cu valiza de bani plocon în faţa preşedintelui de partid.
Adevărata revoluţie aici este. Din şeful şefilor, preşedintele de partid va ajunge la mâna preşedinţilor de organizaţii, pentru că aceştia v
