Pentru mine Rilke este o meditaţie plină de angoase asupra morţii, asupra nevăzutului. Gellu Dorian este un Rilke �ntors: meditaţii pline de angoase asupra VIEŢII, asupra VĂZUTULUI. Dacă Homer şi Rilke şi-au putut zeifica izolarea, la Gellu Dorian nu e posibil. Poetul ( adeseori remarcabil ) din el trebuie să renunţe din c�nd �n c�nd la " turnul de �ntristare" şi să coboare forţat pe păm�nt, nevoit fiind să mediteze nu la problemele mari ale vieţii, cum ar trebui, ci la mizeriile zilnice, la nimicurile care ne s�c�ie, la nimicniciile unora� "La umbra poemelor �n floare" este o recunoaştere a lecţiilor de muncă şi deontologie poetică resimţite la Homer şi Rilke. Gellu Dorian şi cele 22 de poeme ale sale sunt o entitate, separarea făc�ndu-se foarte greu. Dar pentru cei ce ies din banal, evadează din convenţional, poetul este dispus să suporte dulcea durere a naşterii prin forcepsarea poemului. Astfel, "Zăpezile de altădată" este o " gelozie", "Calea robilor" o povestire, "Mic discurs �n apărarea poeziei " o �ntristare provocată de condiţia artei şi artistului, "G�nduri uşoare" un elogiu adus liniştii, "Pierderea poemului" o angoasă, "Portretul lui Rilke" o mare �ntristare specifică poetului. Puţine sunt momentele de optimism la Gellu Dorian. Iată unul care ne bucură: " poesia n-a murit, rostul nostru �n lume �ncă există / şi-n aburii ceaiului poetul reia totul de la Homer p�nă la el". Dacă " La umbra poemelor �n floare" reprezintă TIMPUL, "Sodoma şi Gomora " este echivalentul SPAŢIULUI �n care poetul �şi trăieşte drama şi unde, din nefericire, mişcările �i sunt supuse unor legături anchilozate şi total imorale, ucig�ndu-i perspectiva. "In oraşul uitat", una dintre cele 18 poezii ale ciclului, este explozia unei mari singurătăţi interioare a unui t�năr " sufocat de confraţii săi de ocazie: hazlii, panglicari, linguşitori şi fonfi". �n "Iarna scitică" �ntrezărim o spaimă