Desi joaca in majoritatea pieselor montate la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj si e considerat actorul-vedeta al acestuia, Bogdan Zsolt nu si-a pierdut modestia si sinceritatea cu care isi pune sub semnul intrebarii fiecare rol. Il puteti vedea in Unchiul Vania, Gianni Schicchi, Vinerea lunga, Discipolii, Viata boemei sau Woyzeck. In 2003, a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun actor - Faust tanar, in Tragica istorie a doctorului Faust. A lucrat cu toti marii regizori care au trecut prin Cluj, de la Vlad Mugur la Silviu Purcarete si Andrei Serban.
- Avem doua spectacole Cehov semnate Andrei Serban: Pescarusul la Sibiu si Unchiul Vania la Cluj, unde jucati rolul doctorului Astrov. E inevitabila comparatia...
- Nu cred ca se pot compara, in sensul ca unul e mai bun decat altul; iar eu nu pot fi impartial. Mi-a placut Pescarusul de la Sibiu, dar personajele sunt foarte transparente pentru mine, usor de citit, cam afisate. Ar trebui sa fie, mai ales la Cehov, mult mai nuantate. Cred ca spectacolul nostru, intr-un fel, e mai reusit - nu mai bun, ci mai organic, mai vital, mai visceral. A ajuns la sinteza si e jucat foarte cinstit. Am vazut la Sibiu si Unchiul Vania al lui Lev Dodin. Cu toate ca a fost un spectacol remarcabil, actorii voiau sa le spuna spectatorilor ca ceea ce vedeau nu era teatru, ci realitate, si ca ei erau personaje reale.
Ori se vedeau clar liniile de marcaj, structura spectacolului. La noi e mult mai cinstit: e teatru, cei care joaca sunt actori, dar exista anumite scene care fierb sau ajung la un punct atat de ridicat de pasiune, incat omul nu mai stie daca e teatru sau e pe bune.
- Cum rezista actorul in spectacolul lui Andrei Serban, unde e foarte expus prin apropierea fata de public? Scena scarii, cand Astrov coboara din podul teatrului mai mult impleticindu-se si ameninta sa se pravaleasca peste spectatori, e
