După două locuri secunde în Paris-Nice (2004, 2007) şi un loc trei (2003), rutierul celor de la Gerolsteiner cîştigă una dintre cele mai frumoase ediţii din istoria competiţiei

Davide Rebellin jubila imediat după ce a trecut linia de sosire la Nice: "A fost o cursă foarte grea şi frumoasă. După ce anul trecut am pierdut Cursa Soarelui în ultima etapă, astăzi eram foarte neliniştit. Îl ştiam bine pe Nocentini şi eram conştient că 3 secunde nu înseamnă nimic. Nici cele 45 secunde peste Popovych nu mi se păreau suficiente, avînd în vedere forma pe care o avea ucraineanul. A fost o cursă strînsă de la început pînă la sfîrşit!". În altă ordine de idei, Rebellin şi-a dat seama că a fost aproape să piardă Paris-Nice pe ascensiunea de pe Mont Ventoux şi că şi-a cîştigat tricoul galben pe coborîrea de pe Col du Tanneron. "Am spus-o dinainte de cursă, că Mont Ventoux ar putea fi puţin cam mult pentru mine. Căţărările de peste 6 kilometri îmi pun probleme, dar eu am dat cît am putut. Gesink a pierdut tricoul de lider din cauza lipsei de experienţă, însă el are un viitor luminos în faţă. Ne-a demonstrat că este un ciclist uluitor".

Ultima zi. 35 de rutieri au evadat după 11 kilometri de la startul din Nice. Pentru a-şi asigura "tricoul alb cu buline roşii", Clément Lhôtellerie (Skil-Shimano) ia o acţiune pe cont propriu, după 39 de kilometri, şi crează un pod între evadaţi şi pluton. Rémi Pauriol (Crédit Agricole) şi Morris Possoni (High-Road) au trecut primii peste Col de la Porte. Pe coborîre, Nocentini şi Gesink s-au prăbuşit, însă Rebellin s-a dovedit un lider mărinimos şi a cerut celorlalţi să slăbească ritmul pentru a putea fi ajunşi. Din grupul fruntaş, Lhôtellerie atacă din nou la poalele căţărării La Turbie şi nimeni, în ciuda eforturilor lui Damiano Cunego, nu reuşeşte să se ţină de liderul căţărătorilor. Francezul deschide drumurile pî