La 17 martie, creştinii îl prăznuiesc pe “cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeuă. În lumea satului românesc există numeroase credinţe legate de acest sfânt.

La 17 martie, creştinii îl prăznuiesc pe “cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeuă. În lumea satului românesc există numeroase credinţe legate de acest sfânt. Tradiţia spune că într-o zi, sătul fiind de iarnă, Alexie a luat din jăratec un tăciune aprins şi l-a înfipt în zăpadă. Neaua s-a topit şi s-a făcut primăvară. Se mai spune că Dumnezeu, vrând să facă bine oamenilor, a strâns insectele de pe pământ, le-a pus într-o cutie, pe care i-a dat-o lui Alexie să o arunce în apă. Acesta a deschis însă cutia şi gângăniile s-au împrăştiat pe pământ. Drept pedeapsă, Dumnezeu l-a prefăcut pe Alexie în cocostârc, ca să strângă înapoi insectele.

Obiceiuri

Femeile de la ţară ţin această sărbătoare ca să aibă naştere uşoară şi să-şi ferească gospodăria de insecte şi şerpi. Aşa că în dimineaţa zilei de 17 martie ele iau cărbuni aprinşi în castroane şi afumă, pe rând, fiecare arbore din livadă, iar apoi înconjură gospodăria de trei ori. Tot pentru îndepărtarea gângăniilor, se face un amestec din mălai şi apă, pe care gospodinele îl pun la cele patru colţuri ale casei. În unele sate, bărbaţii afumă livezile, grajdurile şi vitele cu bucăţi de cârpă, iar fetele îşi scot zestrea la lumina soarelui, ca să fie ferită de molii tot anul.

Ziua lui Alexie mai e cunoscută ca Ziua Şarpelui, fiindcă în această zi ies şerpii din pământul în care au hibernat şase luni. Femeile nu au voie să folosească foarfecele, acul sau furca de tors în această zi. E interzis, de asemenea, să se aducă lut în casă. Dacă acesta se află din vreme în casă, acum se amestecă cu apă şi se astupă cu el găurile de la sobă. Există credinţa că astfel se astupă şi ochii şarpelui, iar oamenii sunt feriţi de muşcătura lui.

Salată