La Telesport, Cătălin Oprişan avea un avantaj important: intra în emisie imediat după Horia Ivanovici, unul dintre schingiuitorii nemiloşi ai limbii române.

(Ultima confuzie a acestuia din urmă, cea dintre „argou“ şi „jargon“, a fost ilustrată săptămâna trecută, când ziaristul i-a spus lui Cristian Borcea: „Ca să v-o dau aşa, în jargon, v-aţi cam furat-o şi-n etapa asta“.)

Mutat la Realitatea TV, Cătălin Oprişan se vede pus într-o situaţie complicată. El trebuie să deturneze o parte din publicul de pe acelaşi tronson orar al Antenei 3, să toarne un conţinut nou într-o emisiune cu un titlu vechi - legat până nu demult de Andrei Gheorghe - şi să demonstreze că Realitatea TV, un canal de ştiri şi dezbateri, îşi diversifică oferta şi iese pe piaţă cu un produs de factură comică.

E greu să le faci pe toate deodată, chiar şi pentru un histrion de talia lui Oprişan. „Ultima oră“, revista presei care a debutat vinerea trecută, dă deocamdată impresia că realizatorul are în platou un televizor la care se uită pe furiş la Mircea Badea. Pe de o parte ca să-l imite, pe de alta ca să ia în direct măsura celui pe care trebuie să-l învingă în trânta audienţelor.

Nu contest inteligenţa, mobilitatea şi capacitatea de-a improviza ale lui Cătălin Oprişan. Însă mă aşteptam ca realizatorul să le găsească o mai bună folosinţă, cu atât mai mult cu cât şi-a vernisat emisiunea printr-un citat din Chamfort: „Cea mai irosită dintre zile este cea în care n-am râs“. Nu mă pot abţine şi adaug că o zi la fel de pierdută este cea în care încerci să râzi, dar nu-ţi vine. O spun nu neapărat la adresa lui Cătălin Oprişan, ci la adresa acelor emisiuni de divertisment de pe Naţional TV, TVRM, Etno TV sau Cosmos TV la care, dacă ai fi condamnat să te uiţi, te-ai ruga să se ia curentul sau să ţi se strice televizorul.

E adevărat, Oprişan fun