Aspectul Capitalei se datorează şi celor şase urbanişti ai primăriilor, care baletează între interesul politicului, conştiinţă şi presiunea privată.
Bucureştiul e un dezastruurbanistic. Aşa au spus, decurând, câţiva arhitecţi grupaţi într-o asociaţie, şi camasta e „bârfa“ care circulă prin oraş înultimii ani. Poţi să nu te pricepi laurbanism, dar tot îţi dai seama căinvestiţiile imobiliare făcute în ultimiiani faultează clar reguli de bun-simţ,cum ar fi o distanţă minimă întreclădiri, nu respectă dreptul la proprietateal vecinilor sau lasă de dorit lacapitolul estetică.
Vina se împarte între aceia carepropun proiectele şi cei care le aprobă,fiecare tabără fiind, de fapt, dusă laaceeaşi şcoală: Facultatea de Arhitecturăşi Urbanism. Ajunşi pe baricadediferite, urbaniştii primăriilor acuzăbreasla arhitecţilor privaţi că lasă coduldeontologic la o parte şi proiecteazăcum le dictează clientul, fără să ţinăseama de interesul oraşului. Arhitecţiiştiu că autorităţile sunt reprezentate deoameni cu interese mai mici sau maimari şi apasă de multe ori cu succes peaceste pedale ca să-şi vadă proiecteleaprobate.
Bucureştiul se dezvoltă, dar multoranu le place cum. O scuză o găseştearhitecta-şefă a sectorului 2, AdrianaBagdasar, care spune că oraşul se aflăîncă „în perioada copilăriei în care-şibagă degetele în priză“. Omologul ei dela sectorul 3, Ştefan Dumitraşcu,găseşte o metaforă similară: „Avemreglementări de catwalk, dar noi abiaînvăţăm să mergem de-a buşilea“.
Are şanse oraşul ca la maturitate săajungă un loc prietenos pentrulocuitorii lui sau mai bine-l radem şifacem altul alături? Aceiaşi arhitecţi-şefi zic că lucrurile merg spre bine, dare nevoie şi de implicarea opinieipublice.
„Cu ce hârtii să mă acopăr?!“
Într-un interviu mai vechi,arhitectul-şef al Capitalei, Adrian Bold,a aruncat vina pentru d
