Cunoscută încă din Antichitate, urzica este folosită în alimentaţie, în medicina naturistă, dar şi în industria textilă. Folosită inclusiv de vechii greci, de romani şi de geto-daci, urzica era cunoscută şi sub denumirea de “buruiana lui Mart”, adică a lui Marte, zeul războiului, datorită “obiceiului ei” de a pişca.
Cunoscută încă din Antichitate, urzica este folosită în alimentaţie, în medicina naturistă, dar şi în industria textilă. Folosită inclusiv de vechii greci, de romani şi de geto-daci, urzica era cunoscută şi sub denumirea de “buruiana lui Mart”, adică a lui Marte, zeul războiului, datorită “obiceiului ei” de a pişca.
Tradiţii
Considerată o plantă sacră, urzica se consuma, încă de pe vremea străbunilor, pe toată durata Postului Mare şi în ziua Dochiei (pe 1 Martie). În tradiţia populară, se spunea că urzica apără de trăsnete, aşa că, pe timp de furtută şi în ziua de Sf. Gheorghe, se purta la gât ca un fel de amuletă, înfăşurată într-o bucată de postav. Tot în ziua Sfântului Gheorghe, se practica sorcovitul cu urzici. Se credea că cel pişcat va fi sprinten, harnic şi îndemânatic la lucru tot anul. O altă credinţă populară spune că, îngropate în faţa grajdului, urzicile feresc vitele de boli. Se zice că în Joia Mare înfloresc urzile şi, începând de-atunci, nu mai sunt bune de mâncat.
Consumul
Într-adevăr urzicile mature şi bătrâne conţin o toxină urticantă care poate produce iritaţii gastrice şi senzaţia de arsură la nivelul pielii. De aceea, se recomandă consumul urzicilor tinere. Este important şi locul de unde au fost culese urzicile fiindcă cele care au crescut în zone poluate pot face mai mult rău decât bine organismului.
Urzicile sunt delicioase sub formă de mâncărică (cu mujdei de usturoi şi ouă prăjite), ciorbă şi chiar chifteluţe. Ele pot fi pregătite şi cu maioneză, cu hrean sau cu orez. Cei interesaţi de
