Totir I. Dumitru, invatator, apoi profesor, fruntas PNT, a fost intre anii 1948-1952 conducatorul organizatiei anticomuniste Miscarea Romana de Rezistenta din judetul Mehedinti si nu numai. Arestat la data de 26 iunie 1952, a fost anchetat, la secret, folosindu-se cele mai crude metode de tortura. Invatatorul Gheorghe Totir, nepotul lui Dumitru Totir, detinut si el in acea perioada in inchisoarea de exterminare Craiova, imi spunea: "Pe nea Mitu l-au batut ca pe mort". Chinurile, dupa cum relateaza alti martiri supravietuitori ai inchisorilor comuniste, erau mult mai salbatice decat bataia. Mandatul de arestare a fost emis la data de 3 noiembrie 1952. La data de 17 noiembrie 1952 a fost condamnat la moarte in urma unui proces in care si avocatul era, de fapt, un acuzator. A fost executat la 20 iulie 1953, odata cu alti doi conducatori ai Miscarii Romane de Rezistenta: maistrul Dumitru Nasaramba, fruntas al PSD - Titel Petrescu, si ofiterul Nicolae Trocan. Am aflat de decesul lui in anul 1970, deoarece crima era "strict secreta". Desi am facut nenumarate demersuri, nu am putut afla unde a fost inhumat. In anul 2001 i s-a recunoscut calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, dar noi, copiii, cei inchisi in afara zidurilor inchisorii, la 18 ani de la revolutie inca nu am primit inapoi tot ce a mai ramas in urma administrarii comuniste, adica a jafului comunist, din ceea ce au agonisit parintii si bunicii nostri. Am facut nenumarate demersuri de la primariile comunelor Bala si Sovarna, la prefectura judetului Mehedinti, de la primaria Municipiului Drobeta Turnu Severin la cele trei presedintii ale Romaniei postdecembriste, dar fara niciun rezultat. La ultimul demers ni s-a raspuns frumos, ni s-au dat sperante, pana cand a venit raspunsul celor care trebuiau sa rezolve petitia si care sunt platiti si din banii cu care suntem impozitati si noi, alaturi de toti roman