PARASCHIVESCU:"Coincidenţele au haz fiindcă poartă în ele sâmburele surprizei".

Abia întors de la un mall, am căutat ceva într-un vraf de reviste „Dilema Veche“ şi mi-am descoperit un articol care se ocupa tocmai de malluri. Se numea „În conserva cu sclipici“ şi spunea următoarele: „Mallul a căpătat o nouă identitate. Acum el e mai degrabă o unitate geografico-administrativă, o provincie cu frontiere de nichel, un minioraş şi - peste toate - martorul unui mod de viaţă deviat. Asta explică fugar şi fără adâncime herghelia de ghiduşii semantice la care se pricepe atât de bine românul. Românul acela care nu mai e molcom, ci mallcom. Care a înlocuit Moldova cu Malldova şi s-a apucat să fabrice cocteiluri Mallotov. Românul care s-a integrat în consumism înainte să intre în NATO şi în Uniunea Europeană, şi care acum ţine morţiş să nu se înece ca ţiganul la mall“.

În ce mă priveşte, merg la mall doar când nu am încotro. Iar când ajung acolo, mă duc în locurile unde am ceva anume de cumpărat şi încerc să scurtez pe cât posibil durata expediţiei. Câteodată am impresia că sunt caraghios şi nepotrivit, fiindcă văd că lumea din jur are alte ritmuri şi obiceiuri. Însă chiar când sunt pe punctul de-a cârti lăuntric la adresa acestei mul- ţimi care forfoteşte, încinsă cu bretele strălucitoare şi înviorată de jocuri de apă, îmi aduc aminte de magazinele din anii optzeci. Reacţia e invariabilă: „Păcat că a murit Ceauşescu, ar fi meritat să fie plimbat pe-aici. Să vadă oameni care cumpără ce vor, nu-şi suflă în ceafă la cozi şi refuză ce nu le place“. Într-un mod straniu, mallul are pentru mine relevanţa unui ziar, a unui post de televiziune sau a unei agenţii de turism cu oferte pentru Tenerife, Roma sau Cairo. El declanşează automat comparaţia dintre trecutul şi prezentul omului obişnuit. Un fel de „now and then“ stropit cu lumini, scăldat în muzici şi doldor