Intri in teatru pregatit pentru conventia primara a aderarii la o (noua) poveste; de aceasta data, realitatea este descrisa de un pervers titlu-capcana, cliseu de fapt: 69.
Te impiedici in prag in doua aparate de perchezitionat plimbate de plasatorii "poker face" peste buzunarele tale banuite de un continut. .. Ce continut? Nu asta conteaza, ci faptul ca ai devenit un suspect; un suspect care trebuie sa treaca prin apele Iordanului inainte de a-si exersa simtul civic. In "anticamera" spectacolului, marcajele te obliga sa treci prin cabina de vot. Bifezi da sau nu in dreptul enuntului confuz "O femeie cauta, prin intermediul ziarului, un barbat pentru a-l devora. Este ea vinovata sau nu?"
Inainte sa remarci, "you're on candid camera!".
Fara pretentia de a fi inventat coada la cireasa, situatia serveste bine demonstratiei ca optiunea individuala exprimata fie nu conteaza (pentru ca altii au hotarat deja, iar noi nu facem decat sa parcurgem formalitatile ilustrative), fie e prost documentata, fie nu are forta de schimbare a lucrurilor. Indiferent daca alegerile noastre manifesta o intelegere diferita pe parcursul vizionarii, spectacolul se dezleaga in cheia stampilei deja aplicate.
Textul in sine, ofertant si matematic construit de Igor Bauersima, chiar in afara cifrelor cu care este impanzit, are trei parti, de la care ar putea porni chiar si trei spectacole distincte.
Repetitii cu mana pe mouse
Ordinea stabilita de autor fiind foarte flexibila, regizoarea Alexandra Badea a inversat actele intre ele, preferand constructia narativa in crescendo uneia usor disparate. Astfel ca actele Interogatoriul, Pe net si In padure devin Pe net, In padure, Interogatoriul, iar temporalitatea respecta un curs logic, ba chiar se stabileste un soi de ciclicitate: personajele se cunosc pe www, unde nu au chip unul pentru celalalt, si sfa
