An important pentru Ivan Patzaichin: se împlinesc 40 de ani de la prima sa medalie olimpică, obţinută la Mexic. În plus, Amiralul va conduce echipa de canoe a României la Beijing, spre un nou titlu suprem: cel olimpic. Sursa: Vlad StănescuSursa: Rompres
1 /.
În centrul de pregătire de la Snagov, „muncă de galeră. Antrenamente zilnice, renunţări“, spune Patzaichin. Născut în stufărişul Deltei, la Mila 23, în Tulcea, Ivan Patzaichin a scris capitole întregi în istoria sportului, al canoei, sport pe care l-a dominat timp de 20 de ani. Şapte medalii olimpice: patru de aur şi trei de argint obţinute la cinci ediţii ale Jocurilor Olimpice şi 22 de medalii la Campionatele Mondiale. Are un singur regret: că nu a câştigat mai mult. „Sunt convins că aş fi putut. De exemplu, cele trei medalii olimpice de argint ar fi putut să fie de aur. Parcă îmi pare rău că sunt de argint“, susţine el.
Nu a contat banul
Fostul sportiv dinamovist spune că a străbătut, pe apă, suficienţi kilometri cu care ar fi putut să înconjoare pământul de două ori. Fiu de pescar din stufărişul Deltei, luntraşul a venit la Bucureşti hotărât să devină campion. „Era un ţel bine stabilit, de acasă“. Avea 17 ani şi era angajat ca ajutor de pescar la tatăl său. „Câştigam bine, 2.050 de lei pe lună“, spune acesta. „După olimpiada din ’68, m-au făcut sergent major şi luam 740 de lei. Banul nu a contat niciodată“, adaugă acesta, în timp ce aranjează cele cinci cronometre pe care le foloseşte la antrenamentele cu elevii săi.
Lipoveanul petrece zece luni pe an în centrul de pregătire de la Snagov. După ce a renunţat la activitatea competiţională, Patzaichin a devenit antrenor. Mai întâi al Clubului Dinamo, apoi ca tehnician al loturilor de caiac-canoe. De 20 de ani, Amiralul nu a avut concediu. „Ca antrenor, emoţiile sunt mult mai mari. Depinzi de o altă persoană
