Cu sufletul, nu doar cu glasul, trubadurul, insotit de taraful sau, si-a calauzit publicul in Tara Fagilor Cu a sa cobza, Tudor Gheorghe a poposit, sambata seara, pe scena Casei de Cultura pentru a ne oferi o calatorie muzicala inedita, intr-un taram aflat "La margine de imperiu". O voce inconfundabila, acompaniata de o cobza, un tambal, o vioara, un braci si un contrabans, care a avut o misiune precisa - sa ne duca intr-o lume uitata, redescoperita intr-o carte. Asa cum si-a obisnuit publicul fidel, care a umplut sala de spectacole, si de aceasta data, trubadurul a explicat care este semnificatia acestui concert, ce iese din tipare. Insa a tinut sa specifice ca ale sale cantari nu au nimic in comun cu cele ale Sofiei Vicoveanca sau ale Danielei Condurache. Nici textul, nici graiul bucovinean neaos. Ideea de a aduce in fata publicului cantecele din Bucovina de Nord, care nu se mai gasesc decat in filele unei carti publicate doar in limba germana, s-a infiripat, in urma cu patru ani, atunci cand a cantat pentru romanii din Vancouver. Dar povestea e mult mai veche. In 1892, o comunitate din comuna Boian, din Bucovina de Nord, s-a stabilit in Alberta, unde a si pus bazele comunei Boian. Acolo, Tudor Gheorghe a intalnit-o pe octogenara fiica a preotului din Boian, primul parlamentar american de origine roman, care i-a dat ideea de a face cunoscute cantecele din Tara Fagilor. Versurile cantecelor sale - cele mai frumoase din Bucovina - sunt culese, intre anii 1902 - 1916, la initiativa Ministerului Culturii de la Viena. Cantecele sunt datate, fiind specificate numele, varsta si statutul celor de la care au fost preluate. Culegerea de partituri si texte, publicata in 1938, a fost distinsa cu premiul Academiei din Frankfurt.

Lectia de istorie Pentru artist, a fi racit nu este niciodata un inconvenient. Si atunci, ca si data trecuta, cand a adus la malul marii "P