MIRCEA CĂRTĂRESCU: "Nu voi fi niciodată un om de dreapta".
N-am nicio înclinaţie către autoritarism, către un stat puternic, către un elitism financiar sau intelectual. Instinctele mele - nu politice neapărat, ci simplu umane - nu-mi permit acest lucru. Provin dintr-un mediu social modest, pentru care am o mare nostalgie şi o la fel de mare compasiune. Mentorul meu din tinereţe, Nicolae Manolescu, mi-a insuflat mai târziu, ca şi întregii mele generaţii de scriitori, un spirit liberal în sensul cel mai larg al cuvântului: pro-occidental, deschis, civilizat, nici populist, dar nici elitist din caleafară, un spirit raţional în cele din urmă. Sunt unul dintre oamenii care ar suferi orice pierdere mai curând decât să comită o impoliteţe. Politic, mi-am dorit întotdeauna să fiu un liberal, adică, din punctul meu de vedere, un om echilibrat, un om de centru. Am votat întotdeauna Partidul Liberal, singur sau în alianţe. Sentimentul meu este şi azi că motorul dezvoltării României ar trebui să fie un partid liberal dinamic, care să reprezinte efectiv nevoile de prosperitate economică, dar şi de echitate socială, ale clasei de mijloc.
În teribila perioadă a anilor ’90, marcată de convulsii în mare parte provocate intenţionat de foştii comunişti şi securişti ce se agăţau de putere, am fost martorii spargerii Partidului Liberal în fracţiuni diverse, iar apoi ai chinuitorului proces de reunificare a sa. Şicanat permanent de marele partid iliescian, PNL a evitat totuşi, printr-un enorm şi lăudabil efort, soarta celuilalt mare partid istoric, PNŢ, sucombat în lupta cu neocomuniştii. În cadrul alianţei PNL-PD formată pentru câştigarea alegerilor din 2004, am fost permanent - arhivele îmi sunt martore - de partea PNL. Povestea bileţelului lui Tăriceanu, în care el cerea intervenţia şefului statului la Ministerul Justiţiei în favoarea lui Dinu Patriciu, m-a luat