Pugilistul ploieştean a povestit ieri, pentru EVZ, momentele dramatice ale partidei cu Henry, aşa cum le-a simţit în ring.

Adrian Diaconu a aşteptat confruntarea cu Chris Henry ca pe meciul vieţii sale. Aflat mai mereu când în umbra lui Leonard Doroftei, când a lui Lucian Bute la firma Interbox, Diaconu ştia că sâmbătă se întâlneşte cu prima oportunitate de a ieşi în faţă.

Organizatorii Galei „Invincibilii“ i-au creat toate condiţiile pentru a termina învingător partida cu Henry. Faptul că meciul s-a disputat în România a reprezentat cel mai puternic sprijin. În lumea boxului există o vorbă care spune că unui pugilist îi e aproape imposibil să triumfe în fieful adversarului. Aproape singurul mod prin care o poate face este o lovitură aducătoare de KO!

Împins de la spate de 6.000 de spectatori, care i-au strigat frenetic numele, boxerul român, care învinsese prin KO în 15 dintre cele 24 de meciuri susţinute la profesionişti până sâmbătă, a început promiţător jocul. Treptat, resursele fizice l-au părăsit pe român, iar Henry a trecut la conducere, însă n-a fost suficient pentru a pleca acasă cu centura.

INTERVIU

„Din repriza a opta nu mi-am mai simţit pumnii!“

Adrian Diaconu se afla ieri acasă, la Ploieşti, oblojindu-şi rănile. Boxerul are ochiul drept umflat de pumnii lui Henry, iar rănile produse de loviturile dure ale americanului sunt împrăştiate pe tot corpul. După o săptămână de odihnă, Adrian va merge în Delta Dunării, pentru a se relaxa la pescuit.

EVZ: Adrian, cum te simţi după meciul cu Henry?

Adrian Diaconu: Obosit. Am dormit doar două-trei ore sâmbătă noapte. Nici la petrecerea de după meci n-am rămas. Sunt distrus!

„A fost cel mai greu meci din carieră“

Descrie-ne ce-ai simţit în timpul jocului...

Întâi trebuie să mulţumesc pu