VLADIMIR TISMĂNEANU: "Acest articol urma să apară săptămâna viitoare la rubrica mea din EVZ."

Între timp, mi-a parvenit cutremurătoarea veste a trecerii Monicăi Lovinescu în lumea celor drepţi. Datoria mea, a noastră, faţă de Monica Lovinescu este imensă. Ca membră a Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, Monica Lovinescu a fost prezentă, chiar şi în cele mai grele clipe de suferinţă, în acţiunea de condamnare a totalitarismului comunist. Solidaritatea ei a fost indefectibilă, deopotrivă în plan moral şi intelectual.

Mai presus de orice, Monica Lovinescu contează pentru că este una dintre cele mai importante voci ale gândirii antitotalitare a Europei de Est şi Centrale. Împreună cu Virgil Ierunca, vreme de decenii, Monica Lovinescu a luptat împotriva colectivismelor teroriste, a încazarmării spiritului şi a capitulărilor morale. Nu vom mulţumi niciodată cât ar trebui Monicăi Lovinescu pentru faptul că ne-a ajutat să interiorizăm marile mesaje ale operelor lui Camus, Arendt, Kolakowski, Orwell, Soljeniţîn, Koestler, Cioran, Milosz, Revel, Aron, şi lista este fatalmente lacunară. Spirit de o nestăvilită modernitate, deschisă spre polemicile esenţiale ale veacului douăzeci, Monica Lovinescu a servit şi serveşte ideea sincronismului ca şansă a ieşirii culturii româneşti dintr-un dezolant provincialism. De la ea am învăţat că „pentru libertate trebuie memorie“.

Tot astfel, nu putem mulţumi îndeajuns Editurii Humanitas şi lui Gabriel Liiceanu pentru faptul că au adus operele Monicăi Lovinescu şi ale lui Virgil Ierunca în firescul circuit al unei culturi pe care au iubit-o cu pasiune şi, nu o singură dată, cu disperare. Au încercat diverşii jandarmi culturali să o compromită, cu pestilenţiale calomnii, pe Monica Lovinescu. Îmi amintesc acum, începând acest serial despre Monica Lovinescu şi „Europa Liberă“ în anul cr