Obsedati de un prezent continuu, consumatori aproape fericiti imbulziti in supermarketurile devenite locuri de pelerinaj ale unui nou cult, halucinati de o politica autohtona pe cat de provinciala pe atat de parazitara, ne-am putea lua totusi ragazul, macar intre Paste si 1 Mai, pentru a reflecta asupra problemelor sociale.
Poate ca, intr-o tara in care propaganda comunista a distrus si ultimele resurse de generozitate sociala prin imbecilitatea sa, acest exercitiu pare absurd, dar foametea bate la usa si nu ne putem face ca nu stim. Da, cititorule, foametea, acest flagel ce parea o reminiscenta a indepartatului ev mediu intunecat, e un subiect de actualitate.
Si daca acum un an, intr-o tacere cvasigenerala, „uitam“ ca doar cu un secol in urma Vechiul Regat cunoscuse o astfel de rascoala, astazi constatam ca revoltele foamei nu sunt doar razlete si jenante fapte din istorie. Cu sensibilitatea tabacita de comunism si de tranzitie, cu gandirea pervertita de modele economice la moda acum cativa ani, ne-am dezobisnuit sa reactionam la problemele lumii.
Tibetul si foametea, niste fleacuri, mon cher!
Nu doar noi, ci intreaga lume, dominata de modelul economic neoliberal, a fost surprinsa de ultimele revolte ale foamei. Conform teoriei, asa ceva nu ar fi trebuit sa se intample. Piata ar fi trebuit sa regleze schimbul astfel incat toata lumea sa profite. Dar nu asa au stat lucrurile si, saptamana trecuta, se consemnau deja violente produse de foamete in 37 de tari. Iar fenomenul pare abia la inceput. Revoltele se intind de la un continent la altul.
Si, chiar daca Africa e cea mai afectata, nici Asia sau America Latina nu scapa fenomenului. In Egipt sau in Maroc, dar si in Indonezia sau in Thailanda, in Burkina Faso sau in Mauritania, dar si in Mexic sau in Filipine, in Senegal sau in Madagascar, dar si in Haiti sau in P
