"Maria Manolescu n-a apărut la „Ştirile Pro TV“ pentru că nici n-a fost violată cu bestialitate de trei minoritari în Postul Paştelui, nici nu şi-a ucis cu sânge cald (de la alcool) copilul, pretinzând că l-a confundat cu o maimuţă sau un pitic de grădină."

N-a fost invitată la nicio oră fericită, pentru că nu cântă manele şi stăpâneşte vorbirea articulată.

Maria Manolescu e o scriitoare a generaţiei ei. Scrie scenarii şi cărţi în care bagă la RMN timpul dement pe care-l trăim. Mai demult a publicat la Polirom un volum amuzant şi cinic: „Halterofilul din Vitan“. Procesul prin care un individ nul se ia pe sus şi se bagă în televizor, în fabrica de vedete fără substanţă, e disecat inteligent.

N-am înţeles niciodată de ce pe coperta a doua a cărţilor se dau câteva date despre autor, la modul: „are studii de..., a absolvit...“. O fi vreun clişeu copy-paste după o lume în care lucrurile astea contează.

În România, cu cât ai mai puţine idei şi le comunici gâjâit, chinuind cuvintele, visând la „succesuri“ şi la editat perfect câteva fraze, cu atât ai mai multe şanse să devii un „Halterofil din Vitan“, un cocalar faimos, pe care-l dă la teve. Cătălin Moroşanu e un caz tipic şi nefericit. Produs al star-systemului din Pache Protopopescu, acest specialist în dat şi luat pumni în figură se bucură de o notorietate pe care un individ decent, serios şi deştept, să zicem academicianul Solomon Marcus, nu o va avea în încă zeci de generaţii „PRO“.

„Moartea din Carpaţi“ o fi bună în ring, nu mă pricep, o fi bună căci are figura unui repetent de la a şaptea care bate aplicat pe culoarele unei şcoli de provincie. Dar nu m-aş mira să-l regăsesc pe Moroşanu pe listele vreunui partid politic. E din aceeaşi gaşcă media cu Adrian Copilu Minune şi Simona Sensual. Într-o ţară în care toată lumea spune ceva, deşi n-are nimic de s