La mai puţin de un an de când a obţinut funcţia la care visează de o viaţă, Gordon Brown intră în istorie.

Din păcate pentru el, nu intră pe uşa din faţă şi nu generează genul de comparaţie pe care dl Brown şi l-ar dori. Conform estimărilor preliminare, laburiştii au picat răsunător la primul examen electoral de la schimbarea gărzii marcată de numirea în fruntea partidului a dlui Brown. Obţinând cele mai proaste rezultate electorale din cel puţin ultimii 40 de ani în alegerile locale de joi, laburiştii s-au clasat pe ultimul loc între cele trei principale partide politice britanice.

Pe lângă incontestabilul vot de blam acordat cabinetului dlui Brown şi laburiştilor săi, rezultatul le aminteşte analiştilor de un episod asemănător din istoria recentă a Marii Britanii: înfrângerea suferită de premierul John Major în alegerile locale la scurt timp după ce o înlocuise pe legendara Margaret Thatcher în fruntea conservatorilor. La doi ani după acel scrutin, partidul laburist i-a înfrânt pe conservatorii dlui Major, condus de un tânăr politician cu numele de Tony Blair, care pusese capăt bătăliilor fratricide din interiorul stângii.

La acea vreme, victoria laburistă în alegerile locale punea sub semnul întrebării statutul conservatorilor de „opţiune logică şi inevitabilă“ pentru guvernare, statut pe care-l obţinuseră datorită dnei Thatcher. Rezultatul de joi reuşeşte astfel să facă acelaşi lucru cu laburiştii, al căror succes sub conducerea dlui Blair îi făcuseră să pară partidul „logic şi inevitabil“, în timp ce conservatorii se confruntau cu propriile diviziuni interne.

Mai merită menţionată încă o paralelă usturătoare pentru dl Brown - cea între predecesorul său în fruntea guvernului britanic şi actualul lider conservator, David Cameron. Tânăr, elocvent şi tenace, dl Cameron contrastează cu sobrul Gordon Brown şi pare să