Duminică seara, la Ateneu, a avut loc un concert demn de Cartea Recordurilor.
A fost prima dată când, în România, s-au adunat pe scenă nu mai puţin de 60 de violoncelişti, formând un ansamblu de mare spectaculozitate, care a evoluat cu mare succes în faţa unei săli arhipline, entuziasmată de ceea ce vedea şi auzea. Iniţiat, organizat şi pregătit de Marin Cazacu, acest fantastic ansamblu a reprezentat, dincolo de performanţa existenţei sale, o formulă muzicală impresionantă, cu o sonoritate copleşitoare şi irepetabilă.
Programul serii a fost ingenios gradat, începând de la cvartet de violoncele (elevi de la licee de muzică), continuând cu cvartetul Celissimo (un ansamblu deja cunoscut prin performanţele sale artistice), îmbogăţit cu mai mulţi tineri invitaţi, studenţi la conservatorul bucureştean.
După pauză aveau să urmeze cele mai spectaculoase momente, când scena Ateneului a devenit neîncăpătoare pentru atât de mulţi violoncelişti, care şi ei păreau impresionaţi atât de performanţa muzicală pe o care o realizau, de sunetul extraordinar al acestor instrumente reunite, cât şi de emoţia întâlnirii unor generaţii diferite şi a reprezentanţilor unor orchestre diferite (cei 60 au fost majoritatea bucureşteni, dar şi invitaţi din diverse alte centre muzicale ale ţării).
Repertoriul ales a fost alcătuit din piese scurte, de mare popularitate, în prelucrări şi aranjamente speciale, care au încântat publicul prezent, ce s-a despărţit cu greu de artişti, după nesfârşite aplauze şi după repetarea ultimei piese din program. Acest ansamblu unic, dirijat de Cristian Mandeal, a cântat pe scena Ateneului în memoria unui maestru şi el unic - neuitatul profesor Serafim Antropov, mentor al multor generaţii de interpreţi, etalon al şcolii muzicale româneşti, o personalitate cu calităţi umane excepţionale. Totodată, concertul a marcat
