Sursa: AFP Ediţia de anul acesta a Festivalului de Film de la Cannes va aminti, într-o secţiune specială, de cel mai turbulent eveniment cinematografic din istorie: ediţia a 21 a Festivalului, din 1968, când studenţii protestatari „descindeau” pe Coasta de Azur, blocând evenimentul. Anul 1968 nu a intrat în istorie numai pentru „Primavara de la Praga“ sau pentru protestele studenţilor din Paris, ci şi pentru întreruperea - din solidaritate cu mişcările studenţeşti -, a celui mai important festival de film din lume.
La începutul acelui mai, stundenţi şi elevi demonstrau pe străzile Parisului împotriva măsurii luate de ministrul culturii, Andre Malraux, de a-l demite pe directorul Cinematecii Franceze, Henri Langlois. Protestele studenţilor din Paris, susţinute de nume sonore ale cinematografiei mondiale, precum Charlie Chaplin, Orson Welles sau Roberto Rossellini, au culminat cu ciocnirile violente dintre demonstranţi şi forţele de ordine din aşa-numita „noapte a baricadelor“. Evenimentele din noaptea din 10 spre 11 mai 1968, au dus la o grevă generală în Franţa, care urma să înceapă trei zile mai târziu.
Geraldine Chaplin, împotriva propriului film
La Cannes, protestele au ajuns cu o săptămână întarziere, dar cu eficienţă maximă. Pe 18 mai, cu câteva minute înainte de proiecţia filmului „Peppermint Frappé” al lui Carlos Saura în somptuosul Grand Palais, cineaştii Noului Val, în frunte cu François Truffaut şi Jean-Luc Godard, se agăţau de draperiile scenei în semn de solidaritate cu protestele sociale din restul ţării. Din grup făceau parte şi regizorul Carlos Saura şi actriţa Geraldine Chaplin, deţinătoarea rolului principal în „Peppermint Frappé”, care încercau să împiediece proiecţia propriului lor film.
În paralel cu protestul lui Chaplin şi Saura, seria regizorilor tineri, printre care Jean-Luc Godard sa
