Într-o casă veche, de pe strada Maria Rosetti, se ţin zilele acestea întâlniri neconvenţionale.

Petrecerea a început cu zece minute „de făcut nimic“. Apoi s-au făcut prezentările: „Ea e sărbătorita, eu sunt clovnul, tu cine eşti?“. Seara a continuat cu mixuri de muzică populară, funky şi electro, concursuri de modelat plastilină sau baloane colorate. Într-o casă veche, din anii ’30, joi seară a fost prima întâlnire din „Salonul de Mai“ - un spaţiu expozitiv-atelier- studio, „dat în folosinţă“ artiştilor de tot felul pentru zece zile.

Printre tablouri vechi de familie, sobe de teracotă şi biblioteci decorate cu bibelouri, în cele două camere ale casei de pe strada Maria Rosetti, nr. 12, s-au strâns câteva zeci de tineri din Capitală. Îmbrăcaţi retro - cu rochii de inspiraţ ie anii ’50 asortate cu tenişi, blugi prinşi cu bretele şi băşti muncitoreşti - cei care au venit la „Salon“ au participat, vrând-nevrând, la un performance neconvenţional într-un spaţiu cu parchet gălăgios şi miros de vechi.

Baloane şi plastilină, funky şi folclor

„La mulţi ani! Bine ai venit!“. Fata cu ochi mari, îmbrăcată în rochie bej, le zâmbea tuturor celor care urcau la etajul unu al casei cu etaj. La câteva minute după ora 19.00, lumea deja umpluse de fum prima încăpere, „Camera lui Mihai“. Unii stăteau pe scaunele cu spătar învechit, alţii fumau sprijinind pervazul scorojit, unii se holbau la tablourile cu artă contemporană atârnate pe pereţii cu tapet bătrân de zeci de ani, alţii descoperiseră deja apa şi sucul servit în păhărele de 50 de mililitri.

„Am zis aşa: să stabilim că, timp de o oră, e ziua unuia dintre noi. Şi facem o petrecere“, a explicat fata în bej (Iuliana Stoenescu, prima artistă care a făcut ce a vrut în „Salonul de mai“). S-a stabilit sărbătorita, iar maestrul de ceremonii, un clovn guraliv, a invitat lumea l