ANDREI CRĂCIUN: "Nici apelurile către lichele nu mai sunt ce au fost. "

Mai reacţionează, călcaţi pe bombeu, alde Merce şi Iliescu. Care nu pot depăşi logica „antifascistă“: golanii cu idei în dialog tulbură liniştea din ţară. Ceea ce nu demonstrează, scurt, decât că ţara asta nouă, ajunsă la majorat, nu e decât o fetişcană şi uşoară, şi naivă. Şi că tovarăşul Iliescu Ion n-a devenit niciodată domnul Ion Iliescu. Despre dezbaterile cu bâte de când ni se năştea democraţia moartă pe străzi, ca purcelele în coteţ, are amintiri luminoase. L-am văzut la o televiziune, nu ştiu cât de liberă, vorbind senin, ca o bunicuţă, despre „domnul Raţiu“, despre „domnul Câmpeanu“, şi ce frumos a fost totul. Un perfect profesor de istorie agitprop care nu iese la pensie, pentru că oricum nimeni nu ştie la fel de bine lecţia. Să fim serioşi. Ce lichea are chef să vină la apel în această campanie electorală penibilă?

Politica ne e varză. Liberal-democraţii mizează pe trandafirul socialiştilor europeni şi pun totul pe o singură carte: hăhăiala nervoasă a preşedintelui. Liberalii fac politică social-democrată balcanică, pompând funebru bani publici în pomeni cu miros electoral, iar social-democraţii reprezintă proletariatul cum reprezintă Tom şi Jerry fizica nucleară.

Năstase n-avea dreptate. Ţara nu e ruptă în două. E ruptă în câteva milioane de insule incapabile să se reunească în arhipelagul binelui comun. Iar imnul are ecoul profeţiilor din deşert. Nu se mai deşteaptă nimeni. În plus, în România, discriminarea e politică de stat. Cetăţenii români care au exportat în Europa civilizaţia lipsă devin, simplu, nişte bieţi romi. De parcă etnia ar exclude eşecul civic românesc evident şi pentru marţienii recent acceptaţi, teoretic, de Vatican.

Oricum, globalizarea în cele rele e clară: maimuţărelile din show-urile TV au luat loc viziunii. Pol