PUNCTUL PE EI

Dumitru Dragomir, ca reprezentant al intereselor personale, şi Daniel Morar, ca reprezentant al bugetofagilor de la DNA, se hîrjonesc public, spre deliciul amatorilor de circ. Nu spun că ei n-ar vrea să pară oameni cu carte de muncă şi preocupări serioase. Dar nu le iese. Cu cît mimează mai tare încrîncenarea, cu atît devin mai caraghioşi.

PUNCTUL PE EI

Dumitru Dragomir, ca reprezentant al intereselor personale, şi Daniel Morar, ca reprezentant al bugetofagilor de la DNA, se hîrjonesc public, spre deliciul amatorilor de circ. Nu spun că ei n-ar vrea să pară oameni cu carte de muncă şi preocupări serioase. Dar nu le iese. Cu cît mimează mai tare încrîncenarea, cu atît devin mai caraghioşi. Nici nu doresc să mă cantonez în substanţa cauzei care-i aşază pe cei doi într-o adversitate vremelnică. N-are rost. Sînt convins că don Corleone a mai jucat cu şase cărţi în pokerurile de la LPF şi că, asemenea lui Jerry, a mai atentat la caşcaval. Dar la fel de convins sînt că Morar, în postura sa de mare şef al DNA, interpretează fără cusur rolul împiedicatului Tom. Încearcă din răsputeri să pună sare pe coada şoricelului infractor, dar, nătîng din fire, nu face decît să detoneze bomba în propriii nădragi.

Filmul e vechi şi, oricît de multe ar fi reluările, scenariul nu se schimbă. Finalul, vesel sau trist, este unul de scenă şi mereu acelaşi.

Frapant este şi faptul că cei doi actori ai comediei vin în rolurile pe care le interpretează din acelaşi gen de casting. Cu mulţi ani în urmă, Dumitru Dragomir a fost recrutat în lotul de utili ai echipei din Scorniceşti, dintr-o încruntare procesuală prin care trecea Braşovul, fostul său club. Practicienii apucăturilor dictatoriale ştiau bine că sentimentul culpabilităţii îndoaie cocoaşa individului, că mîna întinsă la greu este sărutată cu devoţiune. Reţeta a funcţionat. A f