A inceput de cateva zile GayFest 2008 si noi, luati de valul alegerilor locale, nici macar n-am aflat. Lasa ca o sa aflam, poate cu varf si-ndesat, foarte curand, caci sambata si luni diverse organizatii religioase si/sau de extrema dreapta vor pune si ele de contrademonstratii „pentru familie si normalitate“. Cu ajutorul catorva grupuri de cetateni indignati, gata oricand sa-i aplaude pe mineri si pe toti ceilalti locuitori pasnici si normali ai tarii, s-ar putea sa iasa scantei. Si nu doar pe spinarea veselilor baieti de pe la noi sau a admiratoarelor poetei Sapho ci, din nou, a noastra ca natiune, a imaginii noastre de nu tocmai evoluati si toleranti cetateni ai Europei. Dar, fireste, ce conteaza detaliile astea pe langa sfanta indignare a unor suflete curate impotriva celor ce vor sa transforme plaiurile Mioritei in Sodoma si Gomora?

Caci poporul roman, se stie, n-a cunoscut niciodata practicile scarboase si degradante la care se dedau acesti degenerati, exceptie miraculoasa daca ne gandim ca, dupa datele stiintifice valabile in toate celelalte regiuni ale lumii, patru la suta dintre barbati si doi la suta dintre femei sunt pretutindeni homosexuali din nastere. Cum sa ne mai indoim ca suntem un neam ales si binecuvantat? Ciobanii din varful muntilor, in curatenia cugetului lor, preferau sa-si gaseasca leac aleanului in preajma mioarelor indragite decat sa se uite necuviincios unul la altul. Sub turcii vestiti prin desfranare ne-am platit adeseori birurile cu baieti abia iesiti din copilarie, dar le plangeam soarta cu lacrimi de sange. La curtile domnesti vestite, ca a lui Radu cel Frumos, giuvanii nu erau prea numerosi, in schimb destul de insistenti, se pare. Cireasa de pe tort e, fireste, trista patanie a popii din „Povestea povestilor“, victima colaterala a ciudatilor stiuleti crescuti in porumbul binecuvantat de insusi bunul Dumnezeu. Caci, vorba