Câteva ore alături de echipajele SMURD, în trafic sau „la locul accidentului“, scot la iveală adevăratele frământări ale meseriei de „salvator“. Sursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin Prisecaru
1 /.
La Detaşamentul de Pompieri „Băneasa“ n-a sunat încă nicio alarmă, nu s-a comunicat nimic prin staţie şi nu s-a dat niciun ordin. Câţiva pompieri şi paramedici de la Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare s-au adunat în curte, la răcoarea unui umbrar din viţă-de-vie. „Evenimentul zilei“ a petrecut câteva ceasuri alături de eroii vieţii de zi cu zi. Când nu au nimic de făcut, ei schimbă poveşti despre pisici salvate din vârful copacului. Peste un sfert de ceas, în curtea subunităţii nu mai era picior de paramedic. „Accident rutier cu victime încarcerate. Podul Otopeni, DN 1“, se comunicase prin staţie.
Peste cinci minute suntem în trafic, cumva prostiţi de avalanşa de maşini din jur. Încercăm să pescuim cu privirea ambulanţa care-l poartă, cu sirenele pornite, pe Nicu Papuc. Pentru paramedicul din Sighişoara, venit la Bucureşti să antreneze echipajele SMURD, începuse numărătoarea inversă: în mai puţin de opt minute avea să devină, simplu ca bună ziua, „Eroul“ cuiva.
„Ridică-te şi umblă!“
„Marian, deschide ochii şi uită-te la mine!“ Nicu Papuc vorbeşte de parcă i-ar sta în putere să-l ridice din priviri pe omul zdrobit şi să-l facă să umble voios printre curioşii care s-au strâns la locul accidentului. Rănitul zbate de câteva ori din pleoape, dar adoarme din nou. „Unu, doi, treeei!“, strigă Papuc şi tânărul este ridicat pe targă.
Paramedicul mai face o dată numărătoarea, iar pacientul este purtat, cu masca de oxigen pe faţă, ca un ghiveci spart din care curge pământ, până la ambulanţă.
Lângă autoturismul boţit, o fată zace întinsă pe spate. După impactul cu excavatorul parcat fără
