Fragment din volumul în curs de apariţie la Editura Polirom; traducere de Andra Matzal 31 „... să ţi se taie o bucă...“ Apartamentul nostru din Tollcross aproape că a devenit o făbricuţă. Jointurile cu haşiş şi cănile de cafea circulă dintr-o parte în alta. Rab şi cu mine stăm şi lucrăm la scenariu. Dianne stă lîngă noi, cu nasul în notiţele ei pentru disertaţie, distrîndu-se de modul în care ne hlizim, bătîndu-ne cot la cot pe calculator. Trăgînd din cînd în cînd cu ochiul la monitor, toarce aprobator şi uneori ne face sugestii foarte bune. În colţ, Lauren, care şi ea lucrează la o temă, încearcă să ne facă să ne simţim ruşinaţi de faptul că sîntem împreună cu ea la acelaşi curs. Evident intrigată, refuză sub orice formă să se uite pe scenariul nostru. Rab şi cu mine o tot tachinăm, şoptindu-ne chestii cum ar fi „muie“ sau „în cur“ şi hlizindu-ne, lucru care o face pe Lauren să roşească şi să mormăie „Fellini“ sau „Powell şi Pressburger“. Pînă la urmă, Dianne cedează şi îşi strînge lucrurile. – Eu am terminat, nu mai suport, spune ea. Lauren ne priveşte iscoditor. – Şi pe tine te deranjează? – Nu, spune Dianne tristă, doar că de fiecare dată cînd mai arunc un ochi, mă excit. Dacă auziţi zgomote ca de motor şi gîfîieli venind din camera mea, ştiţi ce fac. Lauren pufăie amărîtă, muşcîndu-şi buza de jos. Dar dacă o deranjează atît de tare, atunci de ce nu merge şi ea în camera ei? După ce terminăm de scris o ciornă de vreo şaizeci de pagini pe care o printăm, învinsă de curiozitate, vine la noi. Se uită la titlu, după care mută cursorul în josul paginii, citind cu o neîncredere şi un dezgust din ce în ce mai mari. – E îngrozitor... e dezgustător... e obscen... şi nici măcar într-un sens bun. N-are nici o calitate. E un gunoi! Nu-mi vine să cred că aţi putut să scrieţi o mizerie atît de degradantă, de exploatatoare... bolboroseşte ea. Şi mai aveţi de gînd să face