Andrei Postelnicu: "Dacă alegerile locale ar fi fost partida de fotbal România - Franţa, atunci liberalii se cred în postura naţionalei noastre, care a ţinut piept cu brio unui adversar temut".
Problema este că PNL-ul este mai degrabă echipa franceză, care a obţinut un rezultat mediocru în faţa unui adversar care nu ar fi trebuit să aibă drept de apel.
Convingându-se pe sine că sunt victorioşi doar pentru că au urcat câteva procente spre un mediocru loc trei, liberalii dau dovadă de sterilitate politică şi lipsă de viziune. Iar complacerea lor în mediocritate le justifică menajul pe care PNL îl face deja cu un PSD aflat într-o poziţie aproape similară cu cea de acum patru ani.
Asemenea social-democraţilor acum patru ani, liberalii au pierdut un scrutin pe care ar fi trebuit să-l câştige detaşat, dacă-l punem în contextul aspiraţiilor şi şanselor reale, nu al veşnicelor comparaţii cu trecutul. Liberalii au reuşit culmea alegerilor: să alergi în doi şi să ieşi al treilea.
Liberalii au parafat aderarea la UE, iar prin cota unică au introdus cea mai avangardistă reformă fiscală a ultimilor douăzeci de ani. Au guvernat peste o economie al cărui defect principal este că „duduie“ prea tare. Au mărit pensiile înainte de vreme, au tăiat panglica la venirea americanilor de la Ford şi, cu toate greşelile şi populismele, nu se pot plânge că nu au ce bifa într-o campanie. Ca urmare, a pretinde că locul trei e o victorie este mai degrabă o scuză pentru a nu explica unde ar fi putut şi unde ar fi trebuit să ajungă.
În 2004, PSD-ul era, prin coerenţă şi eficacitate, Partidul-Stat. Şi social-democraţii au avut parte de o creştere economică solidă - reuşiseră o privatizare mare (vânzarea BCR) -, iar în plan extern victoriile au fost şi mai convingătoare: intrarea în NATO, eliminarea vizelor în spaţiul Schengen, închider
