Horia Roman-Patapievici: "Lucrarea celor 322 de ieri merge azi înainte prin comentatorii politici de serviciu, cu o eficacitate pe care tentativa de a-l suspenda pe preşedinte de acum un an nu o avusese, pentru că era EVIDENT partizană politic."
Actuala campanie electorală afişează ca fiind normale trei anormalităţi vădite. Întâi de toate, preluarea luptei politice de către presa televizată. Acest lucru a ajuns să fie considerat normal, mergând până acolo încât singura arenă publică a politicii a devenit talkshow- ul (nu parlamentul), unicul arbitru al dezbaterii publice a ajuns să fie moderatorul de talk-show (nu opinia publică), singurii politicieni cu nume au devenit cei care ştiu să se facă invitaţi la talk-show-uri (nu cei care, prin pertinenţă şi talent politic, ajung să orienteze dezbaterea publică), iar televiziunile au căpătat monopol pe informaţiile politice, ceea ce înseamnă că nu mai există altă politică decât cea a televiziunilor. Parlamentul nu mai este locul dezbaterii politice (dovadă că este cel mai adesea pustiu), opiniei publice i s-a substituit moderatorul cu rating, pertinenţei politicianului cu discurs i-a luat locul impertinenţa clănţăului cu tupeu (tipului „Corneliu Coposu“, vechiul ideal, i-a luat locul tipul „Aurelian Pavelescu“, noua realitate), iar ratingul a ajuns să facă politica. Politica cetăţeanului, deci, a dispărut. A rămas, singură şi sigură de ea, arogantă şi dominatoare, politica trusturilor de presă, care funcţionează potrivit regulii mafiote „cine domină televiziunea, face opinia publică; cine aranjează jocurile, controlează culisele“. Televiziunile nu mai sunt prietenul cetăţeanului, au ajuns să fie controlorul, cenzorul, manipulatorul şi, în cele din urmă, înlocuitorul său politic.
A doua anormalitate ţine de faptul că moderatorii cu opţiuni politice transparente nu se mai străduiesc nici să fie neutri
