Mai bine un meci în care pierzi frumos decât unul în care scoţi un punct urât "Scopul scuză mijloacele!". Este enunţul pe care l-am auzit atât de des în ultimele zile. Săracul

Mai bine un meci în care pierzi frumos decât unul în care scoţi un punct urât

"Scopul scuză mijloacele!". Este enunţul pe care l-am auzit atât de des în ultimele zile. Săracul Machiavelli! Nu cred că s-a gândit, în 1520, la jocul fotbaliştilor antrenaţi de Victor Piţurcă.

Căci pentru asta folosesc specialiştii "machiavelâcul" - ca să justifice prestaţia oribilă din meciul cu Franţa. Hai, recunoaşteţi! Sigur, punctul e punct, egalul cu vicecampioana mondială e onorant, însă jocul... Of, jocul!

Am fost cea mai urâtă echipă din toate cele 16 care au jucat în prima rundă la Euro 2008 din Elveţia şi Austria. Chiar şi Grecia, care a patentat antijocul perfect la Euro 2004, a mai mişcat câte ceva.

Măcar elenii au tras de patru ori pe spaţiul porţii suedeze. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu prefer un meci în care pierzi frumos decât unul în care scoţi un punct urât. Şi, înainte de a vă revolta, mai gândiţi-vă puţin. Nu vorbim de război, nu vorbim de politică, vorbim de fotbal! Adică de sport. Adică de joc. Adică, până la urmă, de spectacol!

Oare nu pentru spectacol se adună, începând din 7 iunie, seară de seară, aproape un miliard de pământeni în faţa televizoarelor? Iar România a oferit orice altceva decât spectacol luni seară. Băieţii lui Piţi au arătat întregului mapamond o mostră de tactică strămoşească: au otrăvit fântânile, au ars păşunile şi au fugit în munţi.

Şi au făcut-o atât de bine, încât francezii au bântuit 90 de minute ca nişte umbre prin cenuşa imperiului. "Magistral! Tactică perfectă!", au spus specialiştii. Păi cum rămâne cu frumuseţea jocului? Cu magia? Cu bucuria? Cu plăcerea? Cu încântarea? Unde e fotbalul?!

Mâine v